La Salonic fost lansată versiunea elenă a volumului de amintiri “Întâlniri de taină în Grecia” a fostului ambasador la Atena, Ion Brad

     În seara zilei de 20  noiembrie,  la Institutul francez  din Salonic, Editura Epikentro în colaborare cu Consulatul General al României a organizat  în cadrul manifestărilor dedicate sărbătoririi Zilei Naționale a României lansarea volumului autobiografic al fostului ambasador al României la Atena, Ion Brad cu titlul: ”Întâlniri de taină în Grecia”. Cartea a apărut în România în anul 2009, în Grecia  fiind tradusă în limba greacă de Sylia Nerantzaki și Apostolos Patelakis. Prefaţa volumului este semnată de domnul George Ciamba, ambasadorul României la Atena, și de domnul Kostis Stefanopoulos, fostul președinte al Greciei, care l-a cunoscut  și a colaborat cu Ion Brad în perioada când a fost ambasador.

Cartea conţine detalii inedite, despre ce s-a întâmplat în Grecia  în perioada 1973-1982, adică în ultima perioadă a dictaturii militare și în anii reinstalării democrației . Au fost folosite drept surse, pe lângă experienţele proprii ale autorului, şi miile de telegrame şi rapoarte pe care le-a trimis autorul la București și care, acum, se află în arhivele Ministerului de externe român. Cartea constituie o adevărată frescă a relațiilor româno-elene descrise de un scriitor talentat care stârnește  curiozitatea şi interesul cititorului până la ultima filă a cărții. Volumul este structurat cronologic pe capitole distincte, iar cititorul este informat cu date istorice concrete făcând, totodată, cunoștință  cu diplomaţi și oameni politici care au fost factori de decizie în relaţiile politico-economice și culturale  din acea perioadă în ambele țări.

În prezenţa a peste 100 de persoane, în majoritate membri ai comunităţii romaneşti din nordul Greciei, noul consul general al României la Salonic, Martin Ladislau Salamon, aflat la prima sa acțiune culturală, a subliniat că volumul autobiografic al lui Ion Brad reprezintă o nepreţuită sursă de inspiraţie pentru orice diplomat, şi cu atât mai mult pentru cei începători în ale diplomaţiei. „Cartea are numeroase merite, cel mai mare dintre acestea fiind sinceritatea: Ion Brad îl introduce pe cititor în trăirile sufleteşti ale unui tânăr diplomat pe ale cărui umeri apasă răspunderea unei misiuni extrem de dificile, aceea de ambasador al României comuniste într-o ţară din blocul capitalist, Grecia, aflată pe deasupra în mijlocul unei adânci crize politico-sociale”, a menționat domnul Consul în interesanta sa prezentare.

Directorul Editurii Epikentro, Petros Papasarantopoulos, s-a referit la relațiile sale cu oamenii de cultură din România și la faptul că a publicat în anul 1989 un volum de poezii al lui Nichita Stănescu, în traducerea lui Victor Ivanovici, cel mai bun traducător din română în greacă. Prezentând volumul ca pe o importantă realizare a editurii pe care o conduce, a afirmat apoi că apariția în limba greacă a memoriilor lui Ion Brad reprezintă un succes al editurii sale și a ținut sa mulțumească traducătorilor, pentru contribuția lor la realizarea acestei cărți-document.

Profesorul universitar,  Spiridon Sfetas, specialist în istoria popoarelor balcanice, a prezentat contextul istoric în care a activat diplomatul român,ca reprezentant al unui stat comunist într-o perioadă în care politica de bloc era încă puternică și evidentă, cu toate încercările României de a se desprinde de sub tutela Uniunii Sovietice.

Apostolos Patelakis, profesor de limba română la Şcoala de Limbi Balcanice din Salonic a elogiat personalitatea autorului volumului, scoţând în evidenţă diplomația culturală practicată de  scriitorul-diplomat, care i-a permis să se apropie și să lege relații de prietenie cu oamenii politici greci ai vremii contribuind esențial la lărgirea și întărirea relațiilor bilaterale.

A fost citit emoționantul mesaj al  lui Ion Brad către participanţii la eveniment, în care se menționa printre altele: „Numărul anilor, din ce în ce mai mulți și apăsători, ca și starea sănătății, m-au împiedicat să mă aflu în mijlocul dumneavoastră dar, sufletește, vă rog să mă considerați prezent la întâlnirea cu publicul a celei de-a treia dintre cărțile mele tradusă în limba greacă”. „Mărturisindu-vă, încă o dată,  dragostea mea perpetuă pentru Elada și oamenii ei, vă doresc tuturor sănătate și liniștea de care avem atâta nevoie”.

Evenimentul de la Salonic s-a încheiat cu un minunat concert al tinerilor pianişti  Amelia şi Hristos Triandafillou, care au interpretat piese din repertoriul românesc.

După această reușită acțiune culturală ne-am adresat câtorva tineri participanții, cărora le-am cerut să ne împărtășească impresiile lor. Iată ce ne-au declarat:

Symeon Argyropoulos (lingvist):”A fost un eveniment foarte interesant şi foarte bine organizat. Pentru o lansare de carte numărul participanţilor a fost foarte mare în pofida unei vremi urâte si ploioase. Cartea mi se pare extrem de atrăgătoare şi plină de informații despre activitatea  autorului, care a slujit drept Ambasador al României la Atena într-o perioadă destul de dificilă, atât pentru România, cât şi pentru Grecia. În general a fost o seară foarte reuşită”.

Cristina Spătaru (traducătoare): ”Evenimentul a fost găzduit de Institutul Francez din Salonic, într-o atmosferă plăcută și primitoare. Cartea ne introduce într-o lume mai puțin accesibilă omului obișnuit, scrisă atât din prisma unui diplomat roman, dar și a unui scriitor interesant și atrăgător. Mă bucur că într-o perioadă de frământări politice și mai ales financiare, încă se traduc și se dau spre tipar cărți valoroase și utile. Cartea ne-a fost prezentată de invitați de seamă, așa că am avut ocazia să aflăm în scurt timp lucruri noi și interesante”.

Mihaela Zahou(informatician): “Vreau în primul rând să felicit pe toți care s-au străduit ca această seară să fie minunată. A fost o mică și interesantă prezentare a activității poetului-diplomat, Ion Brad, încât mi-am dorit să intru imediat în posesia cărții prezentate pentru a afla cât mai multe date despre evenimentele întâmplate în acea perioadă, pe care eu n-am cunoscut-o”.  

Sonia Skordi (filolog) ”Fiind printre primii cititori al acestui volum de mare valoare literar-documentară, din care am învăţat extrem multe lucruri „ascunse”, pot afirma cu certitudine că această carte trebuie citită de toți cei care doresc să cunoască evoluția relațiilor româno-elene și calda prietenie care leagă aceste două popoare. Deși a plecat dintr-un mediu care nu avea nimic in comun cu exigentele viitoarei sale profesii, Ion Brad în înalta funcție de ambasador, a reușit să-și îndeplinească misiunea primită cu o eficiență de invidiat, constituind un exemplu luminos pentru toți tinerii diplomați”.

Georgios Ioanidis (prof.de istorie) ”În calitate de istoric pot spune că această carte este un document de valoare pentru cercetarea istorică, mai ales că este scrisă prin prisma unui diplomat român, reprezentantul unui stat comunist la Atena. Autorul prezintă pas cu pas lungul său traseu diplomatic în Grecia, un traseu cu dificultăți și bucurii, în funcție de cum erau vremurile, dar tot ce face o face nu numai din obligație, ci și cu mult suflet”.

Apostolos Patelakis

ΠΡΟΣΚΛΗΣΗ

1). Διάσκεψη

Την Τετάρτη 28, Νοεμβρίου, 19.30, στο Ινστιτούτο Μελετών Χερσονήσου του Αίμου (ΙΜΧΑ) Μεγάλου Αλεξάνδρου, αρ. 31, 3ος όροφος, θα υπάρξει μια διάλεξη

 με καθηγητή τον ΑΠΟΣΤΟΛΟ ΠΑΤΕΛΑΚΗ
 

 σχετικά με:

"Τον εμφύλιο πόλεμο στην Ελλάδα και τους πολιτικούς πρόσφυγες στη Ρουμανία".

Θέμα είναι μια σελίδα της ιστορίας μεταξύ των δύο λαών, ελάχιστα γνωστή, και βασίζεται σε έρευνα που διεξάγεται σε διάφορα αρχεία στη Ρουμανία και στην Ελλάδα, στην ελληνική λογοτεχνία και στον διάλογο με διάφορους συμμετέχοντες σε γεγονότα που είχαν γίνει.
Η εκδήλωση διοργανώνεται από την Σχολή Βαλκανικών Γλωσσών Συλλόγου Αποφοίτων, με την υποστήριξη του Γενικού Προξενείου της Ρουμανίας στη Θεσσαλονίκη.
Τα μέλη του Συλλόγου είναι οι άνθρωποι που έχουν μελετήσει όλα αυτά τα χρόνια διάφορες βαλκανικές γλώσσες. Οι περισσότεροι είναι διανοούμενοι (καθηγητές, ερευνητές, δικηγόροι, μηχανικοί, κ.λπ.).
Οι απόφοιτοι του σχολείου θα διαβάσουν αποσπάσματα από τα απομνημονεύματα των συμμετεχόντων στα γεγονότα εκείνης της περιόδου και αδημοσίευτα έγγραφα.



2). Θρησκευτική Te Deum

Παρασκευή 2 Δεκεμβρίου, 10.30 π.μ., στον Ιερό Ναό του Αγίου Παντελεήμονα στην Πολίχνη θα τελεστεί η Θεία Λειτουργία με τον ιερέα Te Deum Vincent Curelaru, αφιερωμένο στον εορτασμό της Ημέρας της Εθνικής Ρουμανίας. Η Ρουμανική Κοινότητα της Θεσσαλονίκης και η γύρω περιοχή θα είναι παρόντες για να τιμήσουν τη μεγάλη εκδήλωση για την ολοκλήρωση του αγώνα και για να γιορτάσει την Εθνική Ημέρα. Μετά τη λειτουργία, θα υπάρξει μια χριστιανική εκδήλωση που όλοι οι συμμετέχοντες καλούνται να συνεισφέρουν με ό, τι θέλει ο καθένας από την πλούσια και παραδοσιακή ρουμανική κουζίνα. Κατά τη διάρκεια του γεύματος, ο Άγιος Βασίλης θα επισκεφθεί τα παιδιά, τα οποία θα απαγγείλουν ποιήματα και ο Άγιος θα δώσει τα δώρα του.



Και στις δύο εκδηλώσεις θα παραστεί ο νέος Γενικός Πρόξενος της Ρουμανίας στη Θεσσαλονίκη, ο κ. Martin László Salamon.

I N V I T A Ț I E

1). Conferință

Miercuri, 28 noiembrie, ora 19.30, la Institutul de Studii Balcanice (IMXA), str. Megalou Alexandrou, nr.31a, et.3, va avea loc o conferință susținută de

prof.  Apostolos Patelakis

cu tema:

„Războiul civil din Grecia și emigranții politici greci din România”.

Tema constituie o pagină din istoria comună a celor două popoare, puțin cunoscută, și se bazează pe cercetările întreprinse la diferite arhive din România și Grecia, pe bibliografia elenă și pe dialogul purtat cu diferiți participanți la evenimentele menționate.

Manifestarea este organizată de Asociația absolvenților Școlii de Limbi Balcanice, cu sprijinul Consulatului General al României de la Salonic.

Membrii Asociației sunt persoane care au studiat de-a lungul anilor diferite limbi balcanice. Majoritatea sunt intelectuali ( profesori, cercetători, avocați, ingineri etc.)

Tineri absolvenți ai școlii vor citi fragmente din memoriile participanților la evenimentele din acea perioadă, precum și documente inedite.

2). Slujbă religioasă de Te Deum

Duminică, 2 decembrie, ora 10.30, la biserica Sf. Panteleimonos din Polihni va avea loc  Sfânta Liturghie cu Te Deum oficiată de preotul Vicențiu Curelaru, închinată sărbătorii Zilei Naționale a României. Comunitatea română din Salonic și din împrejurimi va fi prezentă pentru a comemora marele eveniment al întregirii neamului și de a sărbători împreună Ziua Națională. După slujbă va urma o agapă creștină pentru reușita căreia sunt rugați toți participanții să contribuie fiecare cu ce dorește din bogata și tradiționala bucătărie românească. În timpul mesei, Moș Crăciun va face o vizită copiilor, care la rândul lor vor recita poezii,  iar Moșul le va oferi cadouri.

La ambele acțiuni  va fi prezent noul Consul general al României la Salonic, domnul Martin Ladislau Salamon.

Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.
 -  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.
 Mama Dumneavoastră a avut o carieră universitară strălucită la Universitatea din Bucureşti. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre dânsa?
-Ca profesoară la Facultatea de Filologie, Maria Marinescu-Himu (aşa semna în toate cărţile şi studiile) a predat limba şi literatura greacă, a ţinut cursuri de neogreacă, indispensabilă pentru cunoaşterea elenismului, a publicat manuale, articole şi studii, precum şi  numeroase traduceri din literatura greacă, a ţinut conferinţe, a participat la congrese şi simpozioane, atât în România cât şi în Grecia (unde s-a stabilit, împreună cu mine şi cu sora mea Marina în 1978). A fost mult îndrăgită de colegi, de-o vârstă sau mai tineri ca ea, dar mai ales de studenţi, cărora se străduia să le cunoască – şi să le rezolve – diferite probleme. A încercat – în intervalul 1934 şi 1972, an în care s-a pensionat, să le insufle la întregi generaţii de studenţi dragostea pentru Grecia şi pentru bogata ei cultură şi civilizaţie.
 Sosind cu copiii la Atena la vârsta de 70 de ani (în 1978), când mulţi îşi încetinesc activitatea, s-a avântat cu un curaj impresionant în depistarea de noi câmpuri de activitate unde putea deveni utilă. Şi a devenit realmente o ambasadoare a culturii române în Grecia, în timp ce în România fusese o veritabilă ambasadoare a culturii greceşti. Ca o recunoaştere a primit o pensie onorifică din partea Uniunii scriitorilor greci, iar traducerile sale din Mircea Eliade au fost încununate în 1994 de premiul Uniunii traducătorilor din Grecia. Acestea sunt doar câteva date despre mama mea Maria Marinescu-Himu. Vreau doar să informez cititorii de un sfat pe care ni-l dădea nouă, copiilor ei: «Să faceţi mai mult decât am făcut eu». Nu ştiu dacă am reuşit, după cum nu ştiu nici dacă munca mea de istoric se poate compara cu munca ei de filolog.
  Vă rog să vă referiţi la studiile pe care le-aţi făcut şi la pregătirea Dumneavoastră profesională.
- Primii doi ani de liceu i-am făcut la şcoala greacă din Bucureşti, acolo unde a învăţat şi prietenul Victor Ivanovici, iar ultimii doi la cunoscutul liceu Mihai Viteazul, care era un etaj mai jos în aceeaşi clădire, din moment ce la şcoala greacă nu exista ramura umanistă pe care vroiam să o urmez eu. În 1964 am dat examen şi am intrat la Facultatea de Istorie. În acel an eram în Universitate trei «Marineşti» – mama mea profesoară, sora mea Marina studentă în anul cinci la Filologie Clasică şi eu student în anul întâi la Istorie. Am urmat secţia de Istorie Modernă Universală. Mi-am susţinut teza de licenţă cu un subiect grecesc – Filiki Etereia, cea care a ajutat la declanşarea Revoluţiei din 1821. Vreau să vă spun că anul trecut vreo 30 de …foşti tineri ne-am întâlnit la Bucureşti să serbăm 40 de ani de la absolvirea facultăţii. A fost o reală desfătare să schimbăm impresii şi să ne aducem aminte de tinereţe, şi de unii profesori, fie ei mai severi sau mai puţin severi…
  Ce a urmat după absolvirea facultăţii?
- Am fost angajat ca profesor de istorie la două şcoli generale din comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Un moment important din cariera mea în România până în 1978 (anul sosirii în Grecia) a fost angajarea mea în urma unui concurs la Biblioteca Academiei, poate cel mai important for de cultură din România acelor ani. Fusesem angajat ca «paleograf cu studii superioare», meserie de care cei de la Forţele de Muncă nici nu auziseră…
 Când v-aţi hotărât să plecaţi în Grecia?
- După moartea tatălui meu în 1968 mama mea a început să se gândească tot mai mult la reîntoarcerea în patria părinţilor ei. Decizia am luat-o toţi cei trei membri ai familiei în comun în 1971.
 Cum v-aţi acomodat în Grecia? Cum vi s-a părut contactul cu autorităţile?
- Nu a fost uşor. Oricât ai spune că te întorci în ţara bunicilor tăi primele contacte cu birocraţia locală pentru obţinerea cetăţeniei, a dreptului de muncă, primele relaţii cu viitorii colegi de breaslă de la institute, biblioteci sau Universităţi, cu care să discuţi probleme de interes comun, apoi primele încercări de a scrie în limba greacă, limbă deosebit de bogată, toate astea au necesitat un timp de ajustare. Îmi aduc aminte că în cadrul unei mari încercări de a prezenta istoria României şi elenismul în România în paginile unei prestigioase Enciclopedii (am scris atunci aproape 100 de pagini) am avut norocul să-mi vadă textul un coleg şi prieten care intercala printre rândurile mele câteva cuvinte din «katharevusa», înfrumuseţându-le foarte mult. Cu cât cunoşti mai bine această limbă cultă cu atât poţi să te consideri în câştig. Mai ales în domeniul în care activez eu.
 Care au fost domeniile de activitate şi la ce instituţii aţi lucrat?
- Am să răspund invers. Pentru că după o perioadă absolut firească de tatonări în care printre altele am predat limba română la o şcoală privată din centrul Atenei am avut norocul de a fi angajat – chiar dacă cu un contract foarte ciudat pentru mult timp – la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări din Atena. Acolo pentru destui ani am prelucrat – singur sau în cooperare – un fond în majoritate românesc din arhiva Zaimis, aflată în posesia politicianului grec Andreas Zaimis. Am avut deci şansa să intru la acest prestigios institut de cercetări şi mai mult, să-mi valorific cunoştinţele –multe, zic eu – de paleografie românească pe care mi le-am însuşit cât am lucrat în România. Am fost şi rămân singurul paleograf de limbă română şi mai ales de limbă scrisă în caractere chirilice din Grecia. Ca rezultat al unui efort comun, cu colaborarea unor colegi greci şi români, am reuşit să publicăm în anul 1991 un frumos volum în limba franceză cuprinzând în principal regestele a celor peste 1000 de documente ale fondului Moruzi din arhiva Zaimis, redactate în multe limbi dar mai ales în română. Ducem lupte… seculare pentru a reuşi să tipărim şi volumul al doilea, cuprinzând documente in extenso. Din anul 1979 şi până în anul 2009 când      m-am pensionat am lucrat continuu la Centrul (acum Institutul) de Cercetări Neo-greceşti din Atena.
  Din 1985 mi s-a încredinţat realizarea unui program intitulat Documente româneşti în arhive greceşti, ce urmărea depistarea în aceste arhive – şi mai ales în cele de la mânăstirile din Muntele Athos – de asemenea documente, al căror număr total e impresionant – peste 30.000! În cadrul acestui program am întreprins în cei 30 de ani peste 150 de misiuni la aproape toate mânăstirile din Sfântul Munte. Ca rezultat am publicat până acum şase cărţi, culegeri de documente româneşti, regestate în limba greacă, însoţite de largi introduceri, de indici, de glosare ş.a.m.d. E vorba de documentele de la mânăstirea Xiropotamu, volumul I (1997), de la Kutlumus (1998), de la Protaton (2001), de la Sfântul Pavel, de la Ivir, volumele I-II (2007) şi de la Dohiariu (2009). Aştept apariţia a încă trei volume aghiorite, care sunt aproape gata de a fi publicate.
În anul 2007 mi-a apărut o Istorie a românilor în limba greacă, prima de acest gen în Grecia. Am avut satisfacţia să aflu că această carte a devenit material didactic pentru trei universităţi greceşti.

 Florin Marinescu

 Apostol Patelakis, Victor  Ivanovici, Florin Marinescu la Salonic,


 Mi-au apărut până în prezent peste o suta de studii si articole în limbile greacă, română, franceză sau engleză, pe teme foarte variate ca prosopografie fanariotă, arhive româneşti, legături româno-athonite, relaţii româno-epirote, istoria României, dreptul românesc, elenismul în România. In curind vor vedea lumina tiparului alte studii şi articole pe aceleaşi teme. Precizez că multe studii au pornit de la comunicări ţinute la diferite congrese şi simpozioane în Grecia, în România, în Republica Moldova, în Franţa, în San Marino şi în Olanda (peste 60 până în prezent). Aş vrea să menţionez în special efortul pe care l-am făcut şi îl fac ca istoric să familiarizez, publicul larg, nu numai pe cel ştiinţific cu istoria României. În afara articolelor – multe – prin periodice greceşti, am publicat destul de mult material referitor la personalităţi istorice româneşti (din care mulţi au avut relaţii strânse cu grecii) în Enciclopedii ca Idria, Ekdotiki Athinon,  Enkiklopedia tou Pontiakou Ellinismou, Pataki, sau în Dicţionare de prosopografie.

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.
Mama Dumneavoastră a avut o carieră universitară strălucită la Universitatea din Bucureşti. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre dânsa?
-Ca profesoară la Facultatea de Filologie, Maria Marinescu-Himu (aşa semna în toate cărţile şi studiile) a predat limba şi literatura greacă, a ţinut cursuri de neogreacă, indispensabilă pentru cunoaşterea elenismului, a publicat manuale, articole şi studii, precum şi  numeroase traduceri din literatura greacă, a ţinut conferinţe, a participat la congrese şi simpozioane, atât în România cât şi în Grecia (unde s-a stabilit, împreună cu mine şi cu sora mea Marina în 1978). A fost mult îndrăgită de colegi, de-o vârstă sau mai tineri ca ea, dar mai ales de studenţi, cărora se străduia să le cunoască – şi să le rezolve – diferite probleme. A încercat – în intervalul 1934 şi 1972, an în care s-a pensionat, să le insufle la întregi generaţii de studenţi dragostea pentru Grecia şi pentru bogata ei cultură şi civilizaţie.
Sosind cu copiii la Atena la vârsta de 70 de ani (în 1978), când mulţi îşi încetinesc activitatea, s-a avântat cu un curaj impresionant în depistarea de noi câmpuri de activitate unde putea deveni utilă. Şi a devenit realmente o ambasadoare a culturii române în Grecia, în timp ce în România fusese o veritabilă ambasadoare a culturii greceşti. Ca o recunoaştere a primit o pensie onorifică din partea Uniunii scriitorilor greci, iar traducerile sale din Mircea Eliade au fost încununate în 1994 de premiul Uniunii traducătorilor din Grecia. Acestea sunt doar câteva date despre mama mea Maria Marinescu-Himu. Vreau doar să informez cititorii de un sfat pe care ni-l dădea nouă, copiilor ei: «Să faceţi mai mult decât am făcut eu». Nu ştiu dacă am reuşit, după cum nu ştiu nici dacă munca mea de istoric se poate compara cu munca ei de filolog.
Vă rog să vă referiţi la studiile pe care le-aţi făcut şi la pregătirea Dumneavoastră profesională.
- Primii doi ani de liceu i-am făcut la şcoala greacă din Bucureşti, acolo unde a învăţat şi prietenul Victor Ivanovici, iar ultimii doi la cunoscutul liceu Mihai Viteazul, care era un etaj mai jos în aceeaşi clădire, din moment ce la şcoala greacă nu exista ramura umanistă pe care vroiam să o urmez eu. În 1964 am dat examen şi am intrat la Facultatea de Istorie. În acel an eram în Universitate trei «Marineşti» – mama mea profesoară, sora mea Marina studentă în anul cinci la Filologie Clasică şi eu student în anul întâi la Istorie. Am urmat secţia de Istorie Modernă Universală. Mi-am susţinut teza de licenţă cu un subiect grecesc – Filiki Etereia, cea care a ajutat la declanşarea Revoluţiei din 1821. Vreau să vă spun că anul trecut vreo 30 de …foşti tineri ne-am întâlnit la Bucureşti să serbăm 40 de ani de la absolvirea facultăţii. A fost o reală desfătare să schimbăm impresii şi să ne aducem aminte de tinereţe, şi de unii profesori, fie ei mai severi sau mai puţin severi…
Ce a urmat după absolvirea facultăţii?
- Am fost angajat ca profesor de istorie la două şcoli generale din comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Un moment important din cariera mea în România până în 1978 (anul sosirii în Grecia) a fost angajarea mea în urma unui concurs la Biblioteca Academiei, poate cel mai important for de cultură din România acelor ani. Fusesem angajat ca «paleograf cu studii superioare», meserie de care cei de la Forţele de Muncă nici nu auziseră…
 Când v-aţi hotărât să plecaţi în Grecia?
- După moartea tatălui meu în 1968 mama mea a început să se gândească tot mai mult la reîntoarcerea în patria părinţilor ei. Decizia am luat-o toţi cei trei membri ai familiei în comun în 1971.
Cum v-aţi acomodat în Grecia? Cum vi s-a părut contactul cu autorităţile?
- Nu a fost uşor. Oricât ai spune că te întorci în ţara bunicilor tăi primele contacte cu birocraţia locală pentru obţinerea cetăţeniei, a dreptului de muncă, primele relaţii cu viitorii colegi de breaslă de la institute, biblioteci sau Universităţi, cu care să discuţi probleme de interes comun, apoi primele încercări de a scrie în limba greacă, limbă deosebit de bogată, toate astea au necesitat un timp de ajustare. Îmi aduc aminte că în cadrul unei mari încercări de a prezenta istoria României şi elenismul în România în paginile unei prestigioase Enciclopedii (am scris atunci aproape 100 de pagini) am avut norocul să-mi vadă textul un coleg şi prieten care intercala printre rândurile mele câteva cuvinte din «katharevusa», înfrumuseţându-le foarte mult. Cu cât cunoşti mai bine această limbă cultă cu atât poţi să te consideri în câştig. Mai ales în domeniul în care activez eu.
Care au fost domeniile de activitate şi la ce instituţii aţi lucrat?
- Am să răspund invers. Pentru că după o perioadă absolut firească de tatonări în care printre altele am predat limba română la o şcoală privată din centrul Atenei am avut norocul de a fi angajat – chiar dacă cu un contract foarte ciudat pentru mult timp – la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări din Atena. Acolo pentru destui ani am prelucrat – singur sau în cooperare – un fond în majoritate românesc din arhiva Zaimis, aflată în posesia politicianului grec Andreas Zaimis. Am avut deci şansa să intru la acest prestigios institut de cercetări şi mai mult, să-mi valorific cunoştinţele –multe, zic eu – de paleografie românească pe care mi le-am însuşit cât am lucrat în România. Am fost şi rămân singurul paleograf de limbă română şi mai ales de limbă scrisă în caractere chirilice din Grecia. Ca rezultat al unui efort comun, cu colaborarea unor colegi greci şi români, am reuşit să publicăm în anul 1991 un frumos volum în limba franceză cuprinzând în principal regestele a celor peste 1000 de documente ale fondului Moruzi din arhiva Zaimis, redactate în multe limbi dar mai ales în română. Ducem lupte… seculare pentru a reuşi să tipărim şi volumul al doilea, cuprinzând documente in extenso. Din anul 1979 şi până în anul 2009 când      m-am pensionat am lucrat continuu la Centrul (acum Institutul) de Cercetări Neo-greceşti din Atena.
Din 1985 mi s-a încredinţat realizarea unui program intitulat Documente româneşti în arhive greceşti, ce urmărea depistarea în aceste arhive – şi mai ales în cele de la mânăstirile din Muntele Athos – de asemenea documente, al căror număr total e impresionant – peste 30.000! În cadrul acestui program am întreprins în cei 30 de ani peste 150 de misiuni la aproape toate mânăstirile din Sfântul Munte. Ca rezultat am publicat până acum şase cărţi, culegeri de documente româneşti, regestate în limba greacă, însoţite de largi introduceri, de indici, de glosare ş.a.m.d. E vorba de documentele de la mânăstirea Xiropotamu, volumul I (1997), de la Kutlumus (1998), de la Protaton (2001), de la Sfântul Pavel, de la Ivir, volumele I-II (2007) şi de la Dohiariu (2009). Aştept apariţia a încă trei volume aghiorite, care sunt aproape gata de a fi publicate.
În anul 2007 mi-a apărut o Istorie a românilor în limba greacă, prima de acest gen în Grecia. Am avut satisfacţia să aflu că această carte a devenit material didactic pentru trei universităţi greceşti.
Mi-au apărut până în prezent peste o suta de studii si articole în limbile greacă, română, franceză sau engleză, pe teme foarte variate ca prosopografie fanariotă, arhive româneşti, legături româno-athonite, relaţii româno-epirote, istoria României, dreptul românesc, elenismul în România. In curind vor vedea lumina tiparului alte studii şi articole pe aceleaşi teme. Precizez că multe studii au pornit de la comunicări ţinute la diferite congrese şi simpozioane în Grecia, în România, în Republica Moldova, în Franţa, în San Marino şi în Olanda (peste 60 până în prezent). Aş vrea să menţionez în special efortul pe care l-am făcut şi îl fac ca istoric să familiarizez, publicul larg, nu numai pe cel ştiinţific cu istoria României. În afara articolelor – multe – prin periodice greceşti, am publicat destul de mult material referitor la personalităţi istorice româneşti (din care mulţi au avut relaţii strânse cu grecii) în Enciclopedii ca Idria, Ekdotiki Athinon,  Enkiklopedia tou Pontiakou Ellinismou, Pataki, sau în Dicţionare de prosopografie.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.
Mama Dumneavoastră a avut o carieră universitară strălucită la Universitatea din Bucureşti. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre dânsa?
-Ca profesoară la Facultatea de Filologie, Maria Marinescu-Himu (aşa semna în toate cărţile şi studiile) a predat limba şi literatura greacă, a ţinut cursuri de neogreacă, indispensabilă pentru cunoaşterea elenismului, a publicat manuale, articole şi studii, precum şi  numeroase traduceri din literatura greacă, a ţinut conferinţe, a participat la congrese şi simpozioane, atât în România cât şi în Grecia (unde s-a stabilit, împreună cu mine şi cu sora mea Marina în 1978). A fost mult îndrăgită de colegi, de-o vârstă sau mai tineri ca ea, dar mai ales de studenţi, cărora se străduia să le cunoască – şi să le rezolve – diferite probleme. A încercat – în intervalul 1934 şi 1972, an în care s-a pensionat, să le insufle la întregi generaţii de studenţi dragostea pentru Grecia şi pentru bogata ei cultură şi civilizaţie.
Sosind cu copiii la Atena la vârsta de 70 de ani (în 1978), când mulţi îşi încetinesc activitatea, s-a avântat cu un curaj impresionant în depistarea de noi câmpuri de activitate unde putea deveni utilă. Şi a devenit realmente o ambasadoare a culturii române în Grecia, în timp ce în România fusese o veritabilă ambasadoare a culturii greceşti. Ca o recunoaştere a primit o pensie onorifică din partea Uniunii scriitorilor greci, iar traducerile sale din Mircea Eliade au fost încununate în 1994 de premiul Uniunii traducătorilor din Grecia. Acestea sunt doar câteva date despre mama mea Maria Marinescu-Himu. Vreau doar să informez cititorii de un sfat pe care ni-l dădea nouă, copiilor ei: «Să faceţi mai mult decât am făcut eu». Nu ştiu dacă am reuşit, după cum nu ştiu nici dacă munca mea de istoric se poate compara cu munca ei de filolog.
Vă rog să vă referiţi la studiile pe care le-aţi făcut şi la pregătirea Dumneavoastră profesională.
- Primii doi ani de liceu i-am făcut la şcoala greacă din Bucureşti, acolo unde a învăţat şi prietenul Victor Ivanovici, iar ultimii doi la cunoscutul liceu Mihai Viteazul, care era un etaj mai jos în aceeaşi clădire, din moment ce la şcoala greacă nu exista ramura umanistă pe care vroiam să o urmez eu. În 1964 am dat examen şi am intrat la Facultatea de Istorie. În acel an eram în Universitate trei «Marineşti» – mama mea profesoară, sora mea Marina studentă în anul cinci la Filologie Clasică şi eu student în anul întâi la Istorie. Am urmat secţia de Istorie Modernă Universală. Mi-am susţinut teza de licenţă cu un subiect grecesc – Filiki Etereia, cea care a ajutat la declanşarea Revoluţiei din 1821. Vreau să vă spun că anul trecut vreo 30 de …foşti tineri ne-am întâlnit la Bucureşti să serbăm 40 de ani de la absolvirea facultăţii. A fost o reală desfătare să schimbăm impresii şi să ne aducem aminte de tinereţe, şi de unii profesori, fie ei mai severi sau mai puţin severi…
Ce a urmat după absolvirea facultăţii?
- Am fost angajat ca profesor de istorie la două şcoli generale din comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Un moment important din cariera mea în România până în 1978 (anul sosirii în Grecia) a fost angajarea mea în urma unui concurs la Biblioteca Academiei, poate cel mai important for de cultură din România acelor ani. Fusesem angajat ca «paleograf cu studii superioare», meserie de care cei de la Forţele de Muncă nici nu auziseră…
 Când v-aţi hotărât să plecaţi în Grecia?
- După moartea tatălui meu în 1968 mama mea a început să se gândească tot mai mult la reîntoarcerea în patria părinţilor ei. Decizia am luat-o toţi cei trei membri ai familiei în comun în 1971.
Cum v-aţi acomodat în Grecia? Cum vi s-a părut contactul cu autorităţile?
- Nu a fost uşor. Oricât ai spune că te întorci în ţara bunicilor tăi primele contacte cu birocraţia locală pentru obţinerea cetăţeniei, a dreptului de muncă, primele relaţii cu viitorii colegi de breaslă de la institute, biblioteci sau Universităţi, cu care să discuţi probleme de interes comun, apoi primele încercări de a scrie în limba greacă, limbă deosebit de bogată, toate astea au necesitat un timp de ajustare. Îmi aduc aminte că în cadrul unei mari încercări de a prezenta istoria României şi elenismul în România în paginile unei prestigioase Enciclopedii (am scris atunci aproape 100 de pagini) am avut norocul să-mi vadă textul un coleg şi prieten care intercala printre rândurile mele câteva cuvinte din «katharevusa», înfrumuseţându-le foarte mult. Cu cât cunoşti mai bine această limbă cultă cu atât poţi să te consideri în câştig. Mai ales în domeniul în care activez eu.
Care au fost domeniile de activitate şi la ce instituţii aţi lucrat?
- Am să răspund invers. Pentru că după o perioadă absolut firească de tatonări în care printre altele am predat limba română la o şcoală privată din centrul Atenei am avut norocul de a fi angajat – chiar dacă cu un contract foarte ciudat pentru mult timp – la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări din Atena. Acolo pentru destui ani am prelucrat – singur sau în cooperare – un fond în majoritate românesc din arhiva Zaimis, aflată în posesia politicianului grec Andreas Zaimis. Am avut deci şansa să intru la acest prestigios institut de cercetări şi mai mult, să-mi valorific cunoştinţele –multe, zic eu – de paleografie românească pe care mi le-am însuşit cât am lucrat în România. Am fost şi rămân singurul paleograf de limbă română şi mai ales de limbă scrisă în caractere chirilice din Grecia. Ca rezultat al unui efort comun, cu colaborarea unor colegi greci şi români, am reuşit să publicăm în anul 1991 un frumos volum în limba franceză cuprinzând în principal regestele a celor peste 1000 de documente ale fondului Moruzi din arhiva Zaimis, redactate în multe limbi dar mai ales în română. Ducem lupte… seculare pentru a reuşi să tipărim şi volumul al doilea, cuprinzând documente in extenso. Din anul 1979 şi până în anul 2009 când      m-am pensionat am lucrat continuu la Centrul (acum Institutul) de Cercetări Neo-greceşti din Atena.
Din 1985 mi s-a încredinţat realizarea unui program intitulat Documente româneşti în arhive greceşti, ce urmărea depistarea în aceste arhive – şi mai ales în cele de la mânăstirile din Muntele Athos – de asemenea documente, al căror număr total e impresionant – peste 30.000! În cadrul acestui program am întreprins în cei 30 de ani peste 150 de misiuni la aproape toate mânăstirile din Sfântul Munte. Ca rezultat am publicat până acum şase cărţi, culegeri de documente româneşti, regestate în limba greacă, însoţite de largi introduceri, de indici, de glosare ş.a.m.d. E vorba de documentele de la mânăstirea Xiropotamu, volumul I (1997), de la Kutlumus (1998), de la Protaton (2001), de la Sfântul Pavel, de la Ivir, volumele I-II (2007) şi de la Dohiariu (2009). Aştept apariţia a încă trei volume aghiorite, care sunt aproape gata de a fi publicate.
În anul 2007 mi-a apărut o Istorie a românilor în limba greacă, prima de acest gen în Grecia. Am avut satisfacţia să aflu că această carte a devenit material didactic pentru trei universităţi greceşti.
Mi-au apărut până în prezent peste o suta de studii si articole în limbile greacă, română, franceză sau engleză, pe teme foarte variate ca prosopografie fanariotă, arhive româneşti, legături româno-athonite, relaţii româno-epirote, istoria României, dreptul românesc, elenismul în România. In curind vor vedea lumina tiparului alte studii şi articole pe aceleaşi teme. Precizez că multe studii au pornit de la comunicări ţinute la diferite congrese şi simpozioane în Grecia, în România, în Republica Moldova, în Franţa, în San Marino şi în Olanda (peste 60 până în prezent). Aş vrea să menţionez în special efortul pe care l-am făcut şi îl fac ca istoric să familiarizez, publicul larg, nu numai pe cel ştiinţific cu istoria României. În afara articolelor – multe – prin periodice greceşti, am publicat destul de mult material referitor la personalităţi istorice româneşti (din care mulţi au avut relaţii strânse cu grecii) în Enciclopedii ca Idria, Ekdotiki Athinon,  Enkiklopedia tou Pontiakou Ellinismou, Pataki, sau în Dicţionare de prosopografie.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic