I N V I T A Ț I E

I N V I T A Ț I E

Consulatul General al României de la Salonic

are deosebita plăcere de a vă invita la celebrarea slujbei în limba română

pentru comunitatea românilor din zona Salonicului,

precum și la sărbătorirea a 154 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române.

Sfânta Liturghie va avea loc duminică, 27. ianuarie 2013, orele 10.30,

la biserica Sfântul Panteleimonos din Polichni, fiind celebrat de părintele Vicențiu Curelaru,

după care se va tăia Vassilopita,

cu ocazia primei întâlniri a comunității românești din noul an.

Vă așteptăm!

154 de ani de la Unirea Principatelor Romane

24 ianuarie

O trăsătură specifică a istoriei românilor este aceea că ei au trăit, secole de-a rândul, în trei principate vecine și autonome: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Românii celor trei provincii, se simțeau frați prin limbă, port, tradiții, istorie, cultură și religie. Astfel, tot mai mulți își exprimau dorința de a fi uniți oficial și de a avea un singur domnitor român.

Mihai Viteazul a fost domnitorul care a scris pagina cea mai strălucită a evului mediu românesc prin realizarea primei uniri în anul 1600, arătând drumul pe care trebuia să-l urmeze poporul român, și anume, înfăptuirea unui singur stat, sub același nume și același conducător.

În secolele următoare se intensifică schimburile economice și culturale între cele trei provincii românești, răstimp în care conștiința unității de neam se transformă în conștiință națională.

Secolul al XIX-lea  este secolul marilor evenimente, care au marcat istoria poporului român. Primul mare eveniment a fost revoluția din 1821, care, deși, înfrântă,  a constituit o manifestare puternică a conștiinței colective a românilor. Al doilea a eveniment însemnat fost revoluția din 1848. Cu toate că a fost crunt înăbușită, a constituit un mare succes pentru poporul român, pregătind terenul pentru unirea Moldovei și a Valahiei. Programul generației de la 1848 va fi parțial îndeplinit în 1859 prin eforturile și ideile îndrăznețe ale poporului român.

Contextul intern și internațional al Unirii Principatelor a fost deosebit de complex. Unirea a fost precedată de o serie de evenimente și a fost pregătită printr-o intensă activitate de propaganda și de sensibilizare în favoarea Unirii, îndeosebi din partea Partidei Naționale și a pașoptiștilor refugiați în Occident.

După războiul Crimeii, deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18-30 martie 1856) prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale și alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii.

Mihail Kogălniceanu a făcut, alături de alți fruntași ai vremii, o pledoarie convingătoare pentru Unire, afirmând în Adunarea ad-hoc a Moldovei: "Dorința cea mai mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generațiile trecute, aceea care este sufletul generației actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generațiilor viitoare, este Unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită și neapărată”.

Depășind multe și diferite piedici, cele două adunări ale Moldovei și Valahiei au ales la 5 și respectiv 24 ianuarie 1859 același domn, în persoana colonelului Alexandru Ioan Cuza. Proclamarea lui A.I.Cuza ca domnitor al celor două Principate a declanșat o puternică explozie de entuziasm. Pretutindeni a avut loc manifestații de bucurie, se cânta și se juca Hora Unirii, din mii de piepturi răsunau: ,,Trăiască Unirea, Trăiască Cuza Vodă , Trăiască România, una și nedespărțită”.

Ziua de 24 ianuarie este dominată de o mare încărcătură istorică pentru poporul român, ea marcând apariția primului stat unitar român, centrul în jurul căruia se va întregii, mai târziu, națiunea română.

Apostolos Patelakis

Chestionar școală de duminică - completează și trimite!

Dragi români din zona Salonicului, dragi părinţi,
Consulatul General al României susţine demersurile comunităţii româneşti din zona Salonicului în vederea organizării unei „şcoli de duminică” cu predare în limba română, în cadrul căreia să se desfăşoare cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească, istoria şi geografia patriei, cunoaşterea tradiţiilor populare, precum şi alte activităţi cu specific românesc. Vă reamintim că la Atena funcţionează o asemenea şcoală de aproximativ două decenii!
Vă propunem aşadar următorul chestionar pentru a afla cât mai multe informaţii privitoare la comunitatea românească, precum şi la dorinţele, posibilităţile si cerinţele Dvs. reale, de răspunsurile Dvs. depinzând acţiunile ulterioare ce vor fi întreprinse în vederea realizării acestui deziderat. Vă rugăm să trimiteti acest chestionar completat la adresa de mail romcons@otenet.gr. Vă mulţumim pentru timpul acordat!
1. Numele si prenumele .............................................................................
2. Profesia ...................................................................................................
3. Telefon de contact ......................................; e-mail ..............................
4. Localitatea unde sunteţi stabilit în Grecia şi adresa ..............................................................................................................................................
5. Câţi copii aveţi? ..................., dintre care băieţi ..........., fete ............
6. Ce vârste au copiii Dvs.? .....................................................................
7. Sunt de origine română (subliniaţi varianta corectă):
a) ambii părinţi
b) doar mama
 c) doar tatăl
8. În familie se vorbeşte (subliniaţi varianta corectă):
 a) limba română
b) limba greacă
c) ambele limbi
9. Care este nivelul la care copilul Dvs. cunoaşte limba română? (subliniaţi varianta corectă):
a) vorbeşte fluent
b) ştie să scrie şi să citească
c) înţelege româneşte, dar se exprimă cu dificultate
d) nu înţelege şi nu vorbeşte limba română
10. Vă rugăm să vă exprimaţi opinia în ceea ce priveşte înfiinţarea acestei „şcoli de duminică” (subliniaţi varianta corectă):
a) sunt cu totul de acord
b) sunt în general de acord
 c) nu sunt de acord
d) mi-e indiferent
11. Consideraţi că înscrierea copilului la o astfel de şcoală i-ar fi de ajutor în sensul că (subliniaţi varianta corectă, pot fi şi mai multe):
a) i-ar oferi o mai bună cunoaştere a limbii române
b) i-ar asigura o bază de cunoştinţe culturale, istorice si geografice despre România
c) l-ar pregăti, în ideea unei posibile reîntoarceri în ţară, să se adapteze uşor şi repede în frecventarea cursurilor obligatorii dintr-o şcoală de stat sau a cursurilor universitare
d) l-ar face capabil să-şi stabilească singur, cu timpul, planuri reale privind viitorul lui în legătură cu cele două ţări
12. Dacă ar fi să alegeţi locaţia unde să se desfăşoare cursurile, aţi opta pentru (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este c., completaţi):
a) sala cu publicul din incinta Consulatului General al României (cartierul Panorama)
b) un alt spaţiu în centrul Salonicului
c) propuneţi alt sediu ........................................................................
 13. Câte ore pe săptămână ar putea să participe copilul Dvs. la cursuri? (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este d., completaţi)
a) 2 ore
b) 4 ore
c) nicio oră
d) alt răspuns: ........................................................................................
14. În ce zi a săptămânii aţi prefera să se desfăşoare aceste cursuri? (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este d., completaţi)
a) sâmbătă dimineaţa
b) sâmbătă după-amiază
c) duminică după-amiază
d) în timpul săptămânii, şi anume: ....................................................
15. Aţi fi dispus să plătiţi o modestă sumă lunară pt. plata profeso­rilor? (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este a., completaţi)
a) da, în jur de ................. euro
 b) nu
16. Cum aţi putea contribui Dumneavoastră personal la reuşita acestui proiect, ce propuneri, sugestii sau observaţii aveţi referitor la înfiinţarea şcolii sau eventual la alte subiecte legate de comunitate?

162 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu

                                                     O  poveste  de  dragoste  adevărată

Protagoniştii  acestei  poveşti  unice , Eminescu  şi  Veronica , s-au  născut  în  1850 , erau, deci,   de  aceeaşi  vârstă  şi  au  murit  amândoi în anul 1889 .  Viaţa  lor  a  fost  scurtă ,  dar  iubirea  lor  pătimaşă , acea  violentă  pasiune reciprocă ,     a  rămas  în  istorie , alături  de  alte  mari  iubiri  ale  omenirii .

Dar cine  erau  şi  cum  arătau  tinerii  îndrăgostiţi  în  perioada  când  s-au  cunoscut ?

Eminescu  era  un  tânăr  frumos , atrăgător , nu  prea  înalt , slab , cu  ochii  vii  şi  visători , cu  părul  negru  lung , cu  un  zâmbet  blând  şi  melancolic , cu  o  frunte  înaltă  şi  inteligentă , sărac , dar  cu  o  cultură  impresionantă. Era  un  poet  talentat , care  a  atras  atenţia  societăţii  literare  Junimea  de  la  Iaşi .

Veronica  era  o  doamnă  frumoasă , inteligentă , modestă , subţire , blondă  cu  ochi  albaştri , era  plăcută , râdea  frumos , scria  poezii  şi  îi  plăcea  muzica . Era căsătorită de la  vârsta  de  14  ani cu  un  profesor  universitar , mai  mare  cu  treizeci  de  ani  şi avea  două  fete .

S-au cunoscut  la  Viena , pe  vremea când  Eminescu  era student (1870-1872) , iar  Veronica  venise  să  consulte un  medic.  Eminescu  i-a  fost  recomandat    de  o  prietenă  de  la  Iaşi  ca  însoţitor  în  vizitarea  oraşului . Este  prima  lor  întâlnire , când  fiecare  simte  o  atracţie  irezistibilă  pentru  celălalt . Aşa  şi  atunci  s-a  născut  iubirea  între  Eminescu  şi  Veronica . Mai  târziu  într-una  din  scrisori  va  mărturisi : < Văzându-te , am  ştiut  că  tu  eşti  singura    fiinţă  în  lume , care în  mod  fatal , fără  să  vrea  ea , fără  ca  eu  să  voiesc , are  să  determine  întreaga  mea  viaţă  >.

În  1874  Eminescu  părăseşte  Berlinul , unde  se  afla  pentru  doctorat  şi  se  întoarce  la  Iaşi , unde  se  afla  Veronica , pentru  care  simţea  o  atracţie  din  ce  în  ce  mai  mare .  Eminescu  nu  obişnuia  să  vorbească  nimănui  despre  pasiunea  sa  pentru  Veronica , dar  cei  din  jur  cunoşteau  această  relaţie . Se  întâlneau  destul  de  des , mai  ales  la  seratele  literare  organizate  de Veronica , dar  Eminescu , delicat  şi  cuviincios , era  foarte  atent  pentru  a  nu  lăsa  alte  impresii . Eminescu  a  îndrumat-o  pe  Veronica  să-şi  publice  poeziile  , iar  ea  i-a  stimulat  activitatea  creatoare .Poeziile  Veronicăi  sunt  inspirate  de  Eminescu . Sunt  prezente  declaraţiile  de  iubire , îndoielile , jurămintele , blestemele  …… unor  mari  iubiţi .

         Tu  cunoşti  câtă iubire

        Pentru  tine  eu  păstrez

          Ş-apoi  cu  cuvinte  rele

                                  Cum  mereu  te  depărtez .   ( Fugi … )

Avem  informaţii  că  ziua  de  4  februarie  1876  a  fost  cea  mai  fericită  zi  a  lui  Eminescu : << Eu  am  ţinut-o  pe  Veronica  în  braţe , strângând-o  la  piept , am  sărutat-o . Ea  îmi  dărui  flori  albastre  pe  care  le  voi  ţine  în  toată  viaţa  mea >>.    Atunci  se  pare  că  tinerii  amorezaţi  şi-au  jurat  să  se  căsătorească  după  moartea  lui  Micle , soţul Veronicăi .

Dificultatea  de  a  se  vedea  când  şi  cum  doreau , precum  şi  situaţia  dificilă  a  lui  Eminescu , l-a  determinat  să  plece  la  Bucureşti , la  redacţia  ziarului  Timpul                ( noiembrie  1877 ) lăsând  pe  Veronica  nemângâiată .

Pe  4  august  1879  moare  Ştefan  Micle .  Brusc  se  schimbă  multe  lucruri . Veronica  rămâne  văduvă   având  în  grijă  cele  două  fiice .

Eminescu  îi  scrie  o  scrisoare , care  constituie  una  dintre  cele  mai  tulburătoare  declaraţii  de  iubire  din  literatura  română . Iată  un  mic  fragment :

<< Dulcea  mea  amică ,

Tu  ştii  prea  bine  că  dacă  este  cineva  care  poate aprecia  pierderea  ce  ai  suferit-o , acela  sunt  eu .  …………………………………

Veronică – e  întâia  oară  că-ţi  scriu  pe  nume  şi  cutez  a-l  pune  pe  hârtie – nu  voi  să-ţi  spun , dar  tu  nu  ştii , nici  poţi  şti  cât  te-am  iubit , cât  te  iubesc . Atât  de  mult  încât  mai  lesne  aş  înţelege  o  lume  fără  soare , decât  pe  mine  fără  ca  să  te  iubesc .Tu  nu  m-ai  făcut  fericit , şi  poate  nu  sunt  nici  capabil  de  a  fi , nu   mi-ai  făcut  nici  atât  de  nefericit  încât  să  mă  nimicesc , dar  ceea  ce  era  mai  adânc  ascuns  în  sufletul  meu , privirea  ta  le-au  scos  la  lumina  zilei . ……….>>. În  această  declaraţie  de  iubire  se  află  concentrată  întreaga  poveste  a  iubirii  celor  doi . În  această  perioadă  Eminescu  pare  hotărât  să-şi  unească  viaţa  cu  Veronica  şi  chiar  o  prezintă  lui  I. Negruzzi , strălucind  de  fericire , ca  logodnică . Declaraţiile  de  iubire  nu  contenesc . Veronica  îi  cere  să  vină  la  Iaşi  şi  să  trăiască  sub  acelaşi  acoperământ . În  aprilie  1880  se  produce  prima  ruptură . Veronica  nu  mai  are  răbdare , îi  e  ruşine  de  lume că  nu  s-a  realizat  căsătoria  proiectată . Se  credea  părăsită, uitată  şi  fireşte  considera  că  numai  Eminescu  este  vinovatul . Eminescu  nu  poate  veni  la  Iaşi , la  Bucureşti  nu  are  posibilităţi    s-o  ia  pe  Veronica , aşa  încât  schimbul  de  scrisori  de  acum  arată  o  stare  de  tensiune  maximă , în  care  Veronica  îi  cere  înapoi  scrisorile  trimise ,       iar  Eminescu  i  le  trimite .

După  o  perioadă  de  înstrăinare  şi  răceală  pe  23 decembrie  1881  la  Bucureşti  cei  doi  se  împacă . Atât  de  mult  doreau  amândoi  împăcarea  încât  le-a  fost  ca  un  dar  fără  seamăn  de  sărbătorile  de  iarnă . În  1882  cei  doi  îndrăgostiţi  îşi  trimit  multe  scrisori , Eminescu  publică  Luceafărul , Veronica  îi  cere  insistent  să  se  căsătorească  pentru < a  nu  vorbi  lumea …>.  Eminescu  lucra  enorm , zi  şi  noapte , nu  are  bani , e  bolnav , promite , visează …..   

Iată  ce-i  scrie  într-una  din  zecile  de  scrisori : <<  Nu  văd  nici  o  perspectivă  deocamdată  de-a  trăi  împreună , pentru că  nu  mi  s-a  oferit  până  acum  nimic  în  Iaşi , cu  care aş  duce  o  viaţă  convenabilă  cu  tine  şi  în  mizerie  nu  vreau  să  trăieşti . Un  lucru  crede . Nu  voi  iubi  niciodată  o  altă  femeie  şi  tu  rămâi  în  mintea  şi  sufletul  meu  ceea  ce  ai  fost  întotdeauna : visul  de  aur  al  vieţii  mele , singura  mea  aspiraţie  şi  viaţa  cu  tine , singura  mea  speranţă …….Te  sărut  dulce , femeia  mea  iubită  şi  dacă , după  toate  cele  zise , tot  poţi  să  mă  mai  iubeşti , iubeşte-mă , dacă  nu , uită-mă  , dar  nu  crede  vreodată  te  voi  uita  sau  voi  înceta  a  te  iubi ….>> .

Pe  15  ianuarie  1883  când  Eminescu  împlinea  33  de  ani  este  internat  la  un  spital  din  Bucureşti , primele  semne  ale  crizei  făcându-şi  apariţia .  Eminescu  se  stinge  spiritual  la  această  vârstă . În  timpul  îndelungatei  boli , Veronica  va  suferi mult  din  cauza  situaţiei prietenului  ei, mărturisind  sincer <<nu  pot  să-l  văd  lipsit  de  minte , eu  care  am  cunoscut  pe  Eminescu  în  cea  mai  splendidă  epocă  a  vieţii  sale  intelectuale . Şi  aşa  sunt  fără  nici  o  lege  şi  fără  nici  un  Dumnezeu , să-mi  rămâie  cel  puţin  acel  al  poeziei , care  pentru  mine  s-a  întrupat  în  fiinţa  lui  Eminescu ..>>.  Marele  poet  va muri  pe  15  iunie  1889  , iar  Veronica  se  va  retrage  la  mănăstirea  Văratic  în  Moldova , unde  pe  3  august , îşi  va  pune  capăt  zilelor , luând  o  doză  mare  de  medicamente . Această  jertfă  a  Veronicăi  constituie  ultimul act  al  acestei  poveşti adevărate , care  şi  astăzi  stârneşte  curiozitatea  si  simpatia  lumii .

Apostolos Patelakis