CUNOSCÂND ROMÂNII DIN SALONIC

30 DE ANI ÎN SLUJBA DANSULUI

INTERVIU ACORDAT DE PROFESOARA DE BALET SORANA ARGYROPOULOU-MĂGHERUŞAN PENTRU REVISTA „OREO”

1. Anul acesta şcoala de balet SORANA împlineşte 31 de ani de succes în domeniul dansului şi, în mod mai concret, 18 ani în Piaţa Agias Sofias şi 13 ani la Oreokastro. La ce vă gândiţi când vă aduceţi aminte de toţi aceşti ani?

În primul rând, mă gândesc la multele generaţii de eleve cu care am lucrat şi sunt foarte fericită că astăzi am la şcoală fiicele vechilor mele eleve. Mai mult, îmi dă satisfacţie faptul că multe dintre ele au făcut primii lor paşi de iniţiere în balet cu mine şi l-au iubit atât de mult, încât astăzi deţin propriile lor şcoli. Doresc să le mulţumesc tuturor părinţilor care, în toţi aceşti ani, mi-au încredinţat copiii lor.

2. Este cunoscut faptul că aţi studiat dans în România. Doriţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre Academia de dans pe care aţi frecventat-o precum şi despre studiile Dvs.?

Academia în care am fost internă era una din cele două în total aflate în România. Se află în Cluj-Napoca, un oraş pe care l-au vizitat elevele noastre şi părinţii lor într-o excursie organizată în 2009. Academia era foarte severă dar, totodată, le-a oferit elevilor ei o bază serioasă în ceea ce priveşte dansul clasic, educaţia generală dar şi educaţia socială. Programa era foarte încărcată, urmam zilnic multe ore de dans şi de teorie. Aşadar, după cum vă puteţi da seama, începeau 40 de persoane şi reuşeau să-şi termine studiile doar 10 dintre ele. Aş dori să subliniez că sunt foarte mulţumită prin faptul că mulţi dintre absolvenţii acestei Academii, au o carieră strălucită în teatrele şi operele naţionale ale marilor oraşe europene.

3. Cum aţi ajuns să studiaţi în această Academie?

Pe vremea aceea, exista o comisie a Academiei, care selecta dintre mii de candidaţi pe cei mai talentaţi copii, fete şi băieţi, din toată România pentru a învăţa dansul clasic. Printre copii care s-au prezentat ca să fie selectaţi pentru examenul de admitere a Academiei am fost şi eu şi, după cum puteţi înţelege, rezultatul a fost pozitiv. În continuare, am reuşit la examenul de admitere şi am intrat la Academie.

4. După ce aţi lucrat timp de un deceniu la Teatrul de Stat din Bucureşti, aţi creat propria şcoală de balet în centrul Salonicului. În ce situaţie se afla dansul în Grecia în anii ’80?

Şcolile de balet erau foarte puţine şi lumea abia atunci începuse să iubească dansul şi să-şi trimită copiii la o şcoală de dans. Desigur, începutul a fost greu, ca pentru orice. 

 Trebuia să explic tot timpul lumii care nu ştia, că baletul, deşi pare un dans eteric cu mişcări delicate, necesită foarte multă muncă, mare oboseală fizică şi foarte mare disciplină şi concentrare.

5. În comparaţie cu vremea aceea, cum priviţi dansul astăzi?

Astăzi există multe şcoli de dans, mulţi copii învaţă diferite stiluri de dans, dar, în opinia mea, baletul este, oarecum, un dans „interpretat greşit”. Întrucât baletul este un dans de nivel academic, necesită mulţi ani de studiu şi continue repetări ale exerciţiilor. Din păcate, nu toată lumea are răbdare să aştepte minunatul rezultat după mulţi ani de balet şi de multe ori se întreabă dacă la balet „facem mereu aceleaşi lucruri” sau „de ce nu avansăm”. Ceea ce vreau să spun este că baletul nu dă rezultate rapide, precum, eventual, alte stiluri de dans; dar cea mai rapidă alegere nu este întotdeauna cea mai bună.

6. Daţi-ne mai multe informaţii despre şcoala Dvs.

În şcoala noastră se pot urma lecţii de balet, de dans modern şi contemporan, precum şi de flamenco. La finalul fiecărui an şcolar, se realizează un spectacol la un teatru din oraş. De asemenea, şcoala noastră participă la multe şi diferite festivaluri şi concursuri de dans cu multe dintre elevele noastre obţinând bursă pentru a frecventa faimoasele colegii din Salonic.

7. Înainte de a încheia interviul, puteţi transmite un mesaj cititorilor acestuia?

Doresc să spun doar să iubească dansul deoarece acesta constituie un mod de viaţă, de exprimare, de creaţie şi să-şi ducă copii, cât se poate, la spectacole şi la evenimente culturale.

Traducere: Symeon Argyropoulos