Numele fostei Republici Iugoslave Macedonia continuă să preocupe Atena şi Skopje

În  urma  destrămării  Iugoslaviei, pe  17  septembrie  1991, fosta  Republică  Iugoslavă  Macedonia  şi-a  proclamat  independenţa. De  la  început   Grecia  nu  s-a  opus  existenţei  acestui  mic  stat  multinaţional  la  nordul  graniţelor  sale, dar  a  obiectat  asupra  unor  hotărâri  privind  numele, drapelul  şi  constituţia, ceea  ce  avea  să  ducă  la  o îndelungată  dispută  între  cele  două  ţări, resimţită  atât  pe  plan  intern, cât  şi  pe plan internaţional.

Adoptarea, în mod oficial, de către noul stat a denumirii de Republica  Macedonia  a  făcut  ca  Grecia  să  reacţioneze  energic, considerând  că  acest  nume aparţine patrimoniului  istoric  elen, locuitorii  fostei  republici  iugoslave, majoritatea  de  origină  slavă şi  albaneză, neavând nimic în comun  cu  vechii  macedoneni, şi că folosirea aceluiaşi nume de către Skopje ar putea ascunde intenţia unor revendicări teritoriale.

Demersurile  diplomatice  ale  Greciei, în  special  în  cadrul  UE , au  împiedicat  recunoaşterea  noului  stat  creat  sub  denumirea  de  Republica  Macedonia. Autorităţile de la Skopje, însă, s-au  îndreptat  spre  ONU, cerând  admiterea în organizaţia mondială, cerere acceptată, dar sub denumirea  provizorie de FYROM (Fosta  Republică  Iugoslavă  Macedonia) şi fără dreptul  de  a-şi  arbora  drapelul  la  sediul  Naţiunilor  Unite .

Acţiunea de mediere întreprinsă atunci de David Owen şi Cyrus Vance  a  înregistrat  unele  rezultate  pozitive, cum au fost cele privind drapelul şi  constituţia noului stat, dar nu s-a ajuns la un acord privind numele statului nou creat. Alegerile parlamentare din octombrie 1993 au amânat acţiunea  de  mediere, în  timp ce poziţia guvernului Andreas Papandreu a devenit din  ce  în ce mai intransigentă în privinţa numelui. Recunoaşterea Macedoniei, la  sfârşitul  anului 1993, de către 6 state ale UE, a determinat guvernul  elen să  instituie, în  februarie  1994, un embargo economic împotriva statului vecin şi  să-şi recheme diplomaţii de la Skopje. Eforturile SUA şi ale UE pentru  consolidarea păcii în Balcani au favorizat începerea unui nou dialog  între  cele două părţi, sub egida ONU, avându-i ca mediatori pe Cyrus Vance şi pe  Mathew Nimitz. Dialogul a fost rodnic în multe domenii, dar nu s-a ajuns nici de această dată la un consens în privinţa numelui.

După  lungi  tratative, s-a  semnat, pe 13 septembrie  1995, la  New York,sub egida ONU, tratatul interimar care prevedea ridicarea  embargoului, recunoaşterea statului cu denumirea provizorie de FYROM, unele modificări în constituţie, recunoaşterea reciprocă a graniţelor,     încetarea oricăre propagande de învrăjbire şi reluarea tratativelor, în vederea  soluţionării  depline  a  problemei.                                                                                                                             
După semnarea acestui  tratat s-a constatat o destindere a relaţiilor  bilaterale, mai ales pe plan economic. Din 1996 până astăzi s-au  desfăşurat  la  New York, sub egida ONU, multe  runde  de  convorbiri  între  reprezentanţii celor două ţări, dar  nu  s-au înregistrat  progrese, fiecare  ţară  menţinându-se pe aceleaşi poziţii. Grecia, în acea perioadă, nu era de acord cu recunoaşterea unui  stat cu numele Macedonia ori cu un nume derivat de la acesta, în timp ce Skopje susţinea că problema poate fi rezolvată  prin folosirea a două denumiri, una de Republica Macedonia pe plan  internaţional şi o altă denumire în relaţiile cu Grecia, care să nu-i deranjeze  pe greci .

Ambele părţi s-au lansat, de-a lungul anilor, în mari ofensive diplomatice pentru a convinge guvernele şi opinia publică internaţională de justeţea revendicărilor lor. Au fost vehiculate diferite denumiri, precum Republica Macedonia de Nord, Novamacedonia,  Slavomacedonia, dar fără niciun rezultat.

Premierul Kostas Karamanlis (2004-2009), în aprilie 2008, la summitul NATO de la Bucureşti, a apelat la dreptul său de veto faţă de aderarea fostei republici iugoslave la Alianţa Nord-Atlantică. Atena a afirmat atunci extrem de clar că poziţia sa nu se va schimba atâta timp cât această ţară continuă să se numească Macedonia.

Premierul Georgios Papandreu (2010-2011), s-a întâlnit de zece ori cu omologul său de la Skopje, Nikola Gruevski, dar nici unul nu a cedat, deşi au existat presiuni din partea comunităţii internaţionale. Diferendul dintre Skopje si Atena a stopat apropierea Macedoniei de instituţiile euroatlantice.

Recent, Mathew Nimetz, mediatorul ONU al acestui conflict, aflat într-o vizită de lucru la Atena, s-a întâlnit cu ministrul de externe grec, Dimitrios Avramopoulos şi cu premierul Antonis Samaras. Cu această ocazie, premierul grec a declarat: «Dorim o soluţie. Nu suntem noi cei care împiedică acest proces. Poziţia noastră este clară, aşteptăm ca cealaltă parte să dea dovadă de înţelegere şi să accepte o soluţie care să satisfacă ambele părţi».

Diferendul dintre cele două ţări vecine durează de aproape 21 de ani. Se va găsi oare o soluţie ce va satisface ambele părţi sau domnul Mathew Nimetz va mai face mulţi ani naveta între New York şi cele două capitale balcanice? Momente prielnice pentru soluţionarea problemei au existat în toţi aceşti ani, dar încăpăţânarea şi mândria naţională  au împiedicat găsirea unei soluţii ingenioase care să pună capăt acestei risipe de energii şi de fonduri şi să ducă la colaborarea celor două ţări spre binele popoarelor lor.

Apostolos Patelakis

I N V I T A Ț I E

I N V I T A Ț I E

Consulatul General al României de la Salonic

are deosebita plăcere de a vă invita la celebrarea slujbei în limba română

pentru comunitatea românilor din zona Salonicului,

precum și la sărbătorirea a 154 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române.

Sfânta Liturghie va avea loc duminică, 27. ianuarie 2013, orele 10.30,

la biserica Sfântul Panteleimonos din Polichni, fiind celebrat de părintele Vicențiu Curelaru,

după care se va tăia Vassilopita,

cu ocazia primei întâlniri a comunității românești din noul an.

Vă așteptăm!

154 de ani de la Unirea Principatelor Romane

24 ianuarie

O trăsătură specifică a istoriei românilor este aceea că ei au trăit, secole de-a rândul, în trei principate vecine și autonome: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Românii celor trei provincii, se simțeau frați prin limbă, port, tradiții, istorie, cultură și religie. Astfel, tot mai mulți își exprimau dorința de a fi uniți oficial și de a avea un singur domnitor român.

Mihai Viteazul a fost domnitorul care a scris pagina cea mai strălucită a evului mediu românesc prin realizarea primei uniri în anul 1600, arătând drumul pe care trebuia să-l urmeze poporul român, și anume, înfăptuirea unui singur stat, sub același nume și același conducător.

În secolele următoare se intensifică schimburile economice și culturale între cele trei provincii românești, răstimp în care conștiința unității de neam se transformă în conștiință națională.

Secolul al XIX-lea  este secolul marilor evenimente, care au marcat istoria poporului român. Primul mare eveniment a fost revoluția din 1821, care, deși, înfrântă,  a constituit o manifestare puternică a conștiinței colective a românilor. Al doilea a eveniment însemnat fost revoluția din 1848. Cu toate că a fost crunt înăbușită, a constituit un mare succes pentru poporul român, pregătind terenul pentru unirea Moldovei și a Valahiei. Programul generației de la 1848 va fi parțial îndeplinit în 1859 prin eforturile și ideile îndrăznețe ale poporului român.

Contextul intern și internațional al Unirii Principatelor a fost deosebit de complex. Unirea a fost precedată de o serie de evenimente și a fost pregătită printr-o intensă activitate de propaganda și de sensibilizare în favoarea Unirii, îndeosebi din partea Partidei Naționale și a pașoptiștilor refugiați în Occident.

După războiul Crimeii, deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18-30 martie 1856) prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale și alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii.

Mihail Kogălniceanu a făcut, alături de alți fruntași ai vremii, o pledoarie convingătoare pentru Unire, afirmând în Adunarea ad-hoc a Moldovei: "Dorința cea mai mare, cea mai generală, aceea hrănită de toate generațiile trecute, aceea care este sufletul generației actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generațiilor viitoare, este Unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită și neapărată”.

Depășind multe și diferite piedici, cele două adunări ale Moldovei și Valahiei au ales la 5 și respectiv 24 ianuarie 1859 același domn, în persoana colonelului Alexandru Ioan Cuza. Proclamarea lui A.I.Cuza ca domnitor al celor două Principate a declanșat o puternică explozie de entuziasm. Pretutindeni a avut loc manifestații de bucurie, se cânta și se juca Hora Unirii, din mii de piepturi răsunau: ,,Trăiască Unirea, Trăiască Cuza Vodă , Trăiască România, una și nedespărțită”.

Ziua de 24 ianuarie este dominată de o mare încărcătură istorică pentru poporul român, ea marcând apariția primului stat unitar român, centrul în jurul căruia se va întregii, mai târziu, națiunea română.

Apostolos Patelakis

Chestionar școală de duminică - completează și trimite!

Dragi români din zona Salonicului, dragi părinţi,
Consulatul General al României susţine demersurile comunităţii româneşti din zona Salonicului în vederea organizării unei „şcoli de duminică” cu predare în limba română, în cadrul căreia să se desfăşoare cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească, istoria şi geografia patriei, cunoaşterea tradiţiilor populare, precum şi alte activităţi cu specific românesc. Vă reamintim că la Atena funcţionează o asemenea şcoală de aproximativ două decenii!
Vă propunem aşadar următorul chestionar pentru a afla cât mai multe informaţii privitoare la comunitatea românească, precum şi la dorinţele, posibilităţile si cerinţele Dvs. reale, de răspunsurile Dvs. depinzând acţiunile ulterioare ce vor fi întreprinse în vederea realizării acestui deziderat. Vă rugăm să trimiteti acest chestionar completat la adresa de mail romcons@otenet.gr. Vă mulţumim pentru timpul acordat!
1. Numele si prenumele .............................................................................
2. Profesia ...................................................................................................
3. Telefon de contact ......................................; e-mail ..............................
4. Localitatea unde sunteţi stabilit în Grecia şi adresa ..............................................................................................................................................
5. Câţi copii aveţi? ..................., dintre care băieţi ..........., fete ............
6. Ce vârste au copiii Dvs.? .....................................................................
7. Sunt de origine română (subliniaţi varianta corectă):
a) ambii părinţi
b) doar mama
 c) doar tatăl
8. În familie se vorbeşte (subliniaţi varianta corectă):
 a) limba română
b) limba greacă
c) ambele limbi
9. Care este nivelul la care copilul Dvs. cunoaşte limba română? (subliniaţi varianta corectă):
a) vorbeşte fluent
b) ştie să scrie şi să citească
c) înţelege româneşte, dar se exprimă cu dificultate
d) nu înţelege şi nu vorbeşte limba română
10. Vă rugăm să vă exprimaţi opinia în ceea ce priveşte înfiinţarea acestei „şcoli de duminică” (subliniaţi varianta corectă):
a) sunt cu totul de acord
b) sunt în general de acord
 c) nu sunt de acord
d) mi-e indiferent
11. Consideraţi că înscrierea copilului la o astfel de şcoală i-ar fi de ajutor în sensul că (subliniaţi varianta corectă, pot fi şi mai multe):
a) i-ar oferi o mai bună cunoaştere a limbii române
b) i-ar asigura o bază de cunoştinţe culturale, istorice si geografice despre România
c) l-ar pregăti, în ideea unei posibile reîntoarceri în ţară, să se adapteze uşor şi repede în frecventarea cursurilor obligatorii dintr-o şcoală de stat sau a cursurilor universitare
d) l-ar face capabil să-şi stabilească singur, cu timpul, planuri reale privind viitorul lui în legătură cu cele două ţări
12. Dacă ar fi să alegeţi locaţia unde să se desfăşoare cursurile, aţi opta pentru (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este c., completaţi):
a) sala cu publicul din incinta Consulatului General al României (cartierul Panorama)
b) un alt spaţiu în centrul Salonicului
c) propuneţi alt sediu ........................................................................
 13. Câte ore pe săptămână ar putea să participe copilul Dvs. la cursuri? (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este d., completaţi)
a) 2 ore
b) 4 ore
c) nicio oră
d) alt răspuns: ........................................................................................
14. În ce zi a săptămânii aţi prefera să se desfăşoare aceste cursuri? (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este d., completaţi)
a) sâmbătă dimineaţa
b) sâmbătă după-amiază
c) duminică după-amiază
d) în timpul săptămânii, şi anume: ....................................................
15. Aţi fi dispus să plătiţi o modestă sumă lunară pt. plata profeso­rilor? (subliniaţi varianta corectă, dacă aceasta este a., completaţi)
a) da, în jur de ................. euro
 b) nu
16. Cum aţi putea contribui Dumneavoastră personal la reuşita acestui proiect, ce propuneri, sugestii sau observaţii aveţi referitor la înfiinţarea şcolii sau eventual la alte subiecte legate de comunitate?