ΠΡΟΣΚΛΗΣΗ

1). Διάσκεψη

Την Τετάρτη 28, Νοεμβρίου, 19.30, στο Ινστιτούτο Μελετών Χερσονήσου του Αίμου (ΙΜΧΑ) Μεγάλου Αλεξάνδρου, αρ. 31, 3ος όροφος, θα υπάρξει μια διάλεξη

 με καθηγητή τον ΑΠΟΣΤΟΛΟ ΠΑΤΕΛΑΚΗ
 

 σχετικά με:

"Τον εμφύλιο πόλεμο στην Ελλάδα και τους πολιτικούς πρόσφυγες στη Ρουμανία".

Θέμα είναι μια σελίδα της ιστορίας μεταξύ των δύο λαών, ελάχιστα γνωστή, και βασίζεται σε έρευνα που διεξάγεται σε διάφορα αρχεία στη Ρουμανία και στην Ελλάδα, στην ελληνική λογοτεχνία και στον διάλογο με διάφορους συμμετέχοντες σε γεγονότα που είχαν γίνει.
Η εκδήλωση διοργανώνεται από την Σχολή Βαλκανικών Γλωσσών Συλλόγου Αποφοίτων, με την υποστήριξη του Γενικού Προξενείου της Ρουμανίας στη Θεσσαλονίκη.
Τα μέλη του Συλλόγου είναι οι άνθρωποι που έχουν μελετήσει όλα αυτά τα χρόνια διάφορες βαλκανικές γλώσσες. Οι περισσότεροι είναι διανοούμενοι (καθηγητές, ερευνητές, δικηγόροι, μηχανικοί, κ.λπ.).
Οι απόφοιτοι του σχολείου θα διαβάσουν αποσπάσματα από τα απομνημονεύματα των συμμετεχόντων στα γεγονότα εκείνης της περιόδου και αδημοσίευτα έγγραφα.



2). Θρησκευτική Te Deum

Παρασκευή 2 Δεκεμβρίου, 10.30 π.μ., στον Ιερό Ναό του Αγίου Παντελεήμονα στην Πολίχνη θα τελεστεί η Θεία Λειτουργία με τον ιερέα Te Deum Vincent Curelaru, αφιερωμένο στον εορτασμό της Ημέρας της Εθνικής Ρουμανίας. Η Ρουμανική Κοινότητα της Θεσσαλονίκης και η γύρω περιοχή θα είναι παρόντες για να τιμήσουν τη μεγάλη εκδήλωση για την ολοκλήρωση του αγώνα και για να γιορτάσει την Εθνική Ημέρα. Μετά τη λειτουργία, θα υπάρξει μια χριστιανική εκδήλωση που όλοι οι συμμετέχοντες καλούνται να συνεισφέρουν με ό, τι θέλει ο καθένας από την πλούσια και παραδοσιακή ρουμανική κουζίνα. Κατά τη διάρκεια του γεύματος, ο Άγιος Βασίλης θα επισκεφθεί τα παιδιά, τα οποία θα απαγγείλουν ποιήματα και ο Άγιος θα δώσει τα δώρα του.



Και στις δύο εκδηλώσεις θα παραστεί ο νέος Γενικός Πρόξενος της Ρουμανίας στη Θεσσαλονίκη, ο κ. Martin László Salamon.

I N V I T A Ț I E

1). Conferință

Miercuri, 28 noiembrie, ora 19.30, la Institutul de Studii Balcanice (IMXA), str. Megalou Alexandrou, nr.31a, et.3, va avea loc o conferință susținută de

prof.  Apostolos Patelakis

cu tema:

„Războiul civil din Grecia și emigranții politici greci din România”.

Tema constituie o pagină din istoria comună a celor două popoare, puțin cunoscută, și se bazează pe cercetările întreprinse la diferite arhive din România și Grecia, pe bibliografia elenă și pe dialogul purtat cu diferiți participanți la evenimentele menționate.

Manifestarea este organizată de Asociația absolvenților Școlii de Limbi Balcanice, cu sprijinul Consulatului General al României de la Salonic.

Membrii Asociației sunt persoane care au studiat de-a lungul anilor diferite limbi balcanice. Majoritatea sunt intelectuali ( profesori, cercetători, avocați, ingineri etc.)

Tineri absolvenți ai școlii vor citi fragmente din memoriile participanților la evenimentele din acea perioadă, precum și documente inedite.

2). Slujbă religioasă de Te Deum

Duminică, 2 decembrie, ora 10.30, la biserica Sf. Panteleimonos din Polihni va avea loc  Sfânta Liturghie cu Te Deum oficiată de preotul Vicențiu Curelaru, închinată sărbătorii Zilei Naționale a României. Comunitatea română din Salonic și din împrejurimi va fi prezentă pentru a comemora marele eveniment al întregirii neamului și de a sărbători împreună Ziua Națională. După slujbă va urma o agapă creștină pentru reușita căreia sunt rugați toți participanții să contribuie fiecare cu ce dorește din bogata și tradiționala bucătărie românească. În timpul mesei, Moș Crăciun va face o vizită copiilor, care la rândul lor vor recita poezii,  iar Moșul le va oferi cadouri.

La ambele acțiuni  va fi prezent noul Consul general al României la Salonic, domnul Martin Ladislau Salamon.

Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.
 -  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.
 Mama Dumneavoastră a avut o carieră universitară strălucită la Universitatea din Bucureşti. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre dânsa?
-Ca profesoară la Facultatea de Filologie, Maria Marinescu-Himu (aşa semna în toate cărţile şi studiile) a predat limba şi literatura greacă, a ţinut cursuri de neogreacă, indispensabilă pentru cunoaşterea elenismului, a publicat manuale, articole şi studii, precum şi  numeroase traduceri din literatura greacă, a ţinut conferinţe, a participat la congrese şi simpozioane, atât în România cât şi în Grecia (unde s-a stabilit, împreună cu mine şi cu sora mea Marina în 1978). A fost mult îndrăgită de colegi, de-o vârstă sau mai tineri ca ea, dar mai ales de studenţi, cărora se străduia să le cunoască – şi să le rezolve – diferite probleme. A încercat – în intervalul 1934 şi 1972, an în care s-a pensionat, să le insufle la întregi generaţii de studenţi dragostea pentru Grecia şi pentru bogata ei cultură şi civilizaţie.
 Sosind cu copiii la Atena la vârsta de 70 de ani (în 1978), când mulţi îşi încetinesc activitatea, s-a avântat cu un curaj impresionant în depistarea de noi câmpuri de activitate unde putea deveni utilă. Şi a devenit realmente o ambasadoare a culturii române în Grecia, în timp ce în România fusese o veritabilă ambasadoare a culturii greceşti. Ca o recunoaştere a primit o pensie onorifică din partea Uniunii scriitorilor greci, iar traducerile sale din Mircea Eliade au fost încununate în 1994 de premiul Uniunii traducătorilor din Grecia. Acestea sunt doar câteva date despre mama mea Maria Marinescu-Himu. Vreau doar să informez cititorii de un sfat pe care ni-l dădea nouă, copiilor ei: «Să faceţi mai mult decât am făcut eu». Nu ştiu dacă am reuşit, după cum nu ştiu nici dacă munca mea de istoric se poate compara cu munca ei de filolog.
  Vă rog să vă referiţi la studiile pe care le-aţi făcut şi la pregătirea Dumneavoastră profesională.
- Primii doi ani de liceu i-am făcut la şcoala greacă din Bucureşti, acolo unde a învăţat şi prietenul Victor Ivanovici, iar ultimii doi la cunoscutul liceu Mihai Viteazul, care era un etaj mai jos în aceeaşi clădire, din moment ce la şcoala greacă nu exista ramura umanistă pe care vroiam să o urmez eu. În 1964 am dat examen şi am intrat la Facultatea de Istorie. În acel an eram în Universitate trei «Marineşti» – mama mea profesoară, sora mea Marina studentă în anul cinci la Filologie Clasică şi eu student în anul întâi la Istorie. Am urmat secţia de Istorie Modernă Universală. Mi-am susţinut teza de licenţă cu un subiect grecesc – Filiki Etereia, cea care a ajutat la declanşarea Revoluţiei din 1821. Vreau să vă spun că anul trecut vreo 30 de …foşti tineri ne-am întâlnit la Bucureşti să serbăm 40 de ani de la absolvirea facultăţii. A fost o reală desfătare să schimbăm impresii şi să ne aducem aminte de tinereţe, şi de unii profesori, fie ei mai severi sau mai puţin severi…
  Ce a urmat după absolvirea facultăţii?
- Am fost angajat ca profesor de istorie la două şcoli generale din comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Un moment important din cariera mea în România până în 1978 (anul sosirii în Grecia) a fost angajarea mea în urma unui concurs la Biblioteca Academiei, poate cel mai important for de cultură din România acelor ani. Fusesem angajat ca «paleograf cu studii superioare», meserie de care cei de la Forţele de Muncă nici nu auziseră…
 Când v-aţi hotărât să plecaţi în Grecia?
- După moartea tatălui meu în 1968 mama mea a început să se gândească tot mai mult la reîntoarcerea în patria părinţilor ei. Decizia am luat-o toţi cei trei membri ai familiei în comun în 1971.
 Cum v-aţi acomodat în Grecia? Cum vi s-a părut contactul cu autorităţile?
- Nu a fost uşor. Oricât ai spune că te întorci în ţara bunicilor tăi primele contacte cu birocraţia locală pentru obţinerea cetăţeniei, a dreptului de muncă, primele relaţii cu viitorii colegi de breaslă de la institute, biblioteci sau Universităţi, cu care să discuţi probleme de interes comun, apoi primele încercări de a scrie în limba greacă, limbă deosebit de bogată, toate astea au necesitat un timp de ajustare. Îmi aduc aminte că în cadrul unei mari încercări de a prezenta istoria României şi elenismul în România în paginile unei prestigioase Enciclopedii (am scris atunci aproape 100 de pagini) am avut norocul să-mi vadă textul un coleg şi prieten care intercala printre rândurile mele câteva cuvinte din «katharevusa», înfrumuseţându-le foarte mult. Cu cât cunoşti mai bine această limbă cultă cu atât poţi să te consideri în câştig. Mai ales în domeniul în care activez eu.
 Care au fost domeniile de activitate şi la ce instituţii aţi lucrat?
- Am să răspund invers. Pentru că după o perioadă absolut firească de tatonări în care printre altele am predat limba română la o şcoală privată din centrul Atenei am avut norocul de a fi angajat – chiar dacă cu un contract foarte ciudat pentru mult timp – la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări din Atena. Acolo pentru destui ani am prelucrat – singur sau în cooperare – un fond în majoritate românesc din arhiva Zaimis, aflată în posesia politicianului grec Andreas Zaimis. Am avut deci şansa să intru la acest prestigios institut de cercetări şi mai mult, să-mi valorific cunoştinţele –multe, zic eu – de paleografie românească pe care mi le-am însuşit cât am lucrat în România. Am fost şi rămân singurul paleograf de limbă română şi mai ales de limbă scrisă în caractere chirilice din Grecia. Ca rezultat al unui efort comun, cu colaborarea unor colegi greci şi români, am reuşit să publicăm în anul 1991 un frumos volum în limba franceză cuprinzând în principal regestele a celor peste 1000 de documente ale fondului Moruzi din arhiva Zaimis, redactate în multe limbi dar mai ales în română. Ducem lupte… seculare pentru a reuşi să tipărim şi volumul al doilea, cuprinzând documente in extenso. Din anul 1979 şi până în anul 2009 când      m-am pensionat am lucrat continuu la Centrul (acum Institutul) de Cercetări Neo-greceşti din Atena.
  Din 1985 mi s-a încredinţat realizarea unui program intitulat Documente româneşti în arhive greceşti, ce urmărea depistarea în aceste arhive – şi mai ales în cele de la mânăstirile din Muntele Athos – de asemenea documente, al căror număr total e impresionant – peste 30.000! În cadrul acestui program am întreprins în cei 30 de ani peste 150 de misiuni la aproape toate mânăstirile din Sfântul Munte. Ca rezultat am publicat până acum şase cărţi, culegeri de documente româneşti, regestate în limba greacă, însoţite de largi introduceri, de indici, de glosare ş.a.m.d. E vorba de documentele de la mânăstirea Xiropotamu, volumul I (1997), de la Kutlumus (1998), de la Protaton (2001), de la Sfântul Pavel, de la Ivir, volumele I-II (2007) şi de la Dohiariu (2009). Aştept apariţia a încă trei volume aghiorite, care sunt aproape gata de a fi publicate.
În anul 2007 mi-a apărut o Istorie a românilor în limba greacă, prima de acest gen în Grecia. Am avut satisfacţia să aflu că această carte a devenit material didactic pentru trei universităţi greceşti.

 Florin Marinescu

 Apostol Patelakis, Victor  Ivanovici, Florin Marinescu la Salonic,


 Mi-au apărut până în prezent peste o suta de studii si articole în limbile greacă, română, franceză sau engleză, pe teme foarte variate ca prosopografie fanariotă, arhive româneşti, legături româno-athonite, relaţii româno-epirote, istoria României, dreptul românesc, elenismul în România. In curind vor vedea lumina tiparului alte studii şi articole pe aceleaşi teme. Precizez că multe studii au pornit de la comunicări ţinute la diferite congrese şi simpozioane în Grecia, în România, în Republica Moldova, în Franţa, în San Marino şi în Olanda (peste 60 până în prezent). Aş vrea să menţionez în special efortul pe care l-am făcut şi îl fac ca istoric să familiarizez, publicul larg, nu numai pe cel ştiinţific cu istoria României. În afara articolelor – multe – prin periodice greceşti, am publicat destul de mult material referitor la personalităţi istorice româneşti (din care mulţi au avut relaţii strânse cu grecii) în Enciclopedii ca Idria, Ekdotiki Athinon,  Enkiklopedia tou Pontiakou Ellinismou, Pataki, sau în Dicţionare de prosopografie.

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.
Mama Dumneavoastră a avut o carieră universitară strălucită la Universitatea din Bucureşti. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre dânsa?
-Ca profesoară la Facultatea de Filologie, Maria Marinescu-Himu (aşa semna în toate cărţile şi studiile) a predat limba şi literatura greacă, a ţinut cursuri de neogreacă, indispensabilă pentru cunoaşterea elenismului, a publicat manuale, articole şi studii, precum şi  numeroase traduceri din literatura greacă, a ţinut conferinţe, a participat la congrese şi simpozioane, atât în România cât şi în Grecia (unde s-a stabilit, împreună cu mine şi cu sora mea Marina în 1978). A fost mult îndrăgită de colegi, de-o vârstă sau mai tineri ca ea, dar mai ales de studenţi, cărora se străduia să le cunoască – şi să le rezolve – diferite probleme. A încercat – în intervalul 1934 şi 1972, an în care s-a pensionat, să le insufle la întregi generaţii de studenţi dragostea pentru Grecia şi pentru bogata ei cultură şi civilizaţie.
Sosind cu copiii la Atena la vârsta de 70 de ani (în 1978), când mulţi îşi încetinesc activitatea, s-a avântat cu un curaj impresionant în depistarea de noi câmpuri de activitate unde putea deveni utilă. Şi a devenit realmente o ambasadoare a culturii române în Grecia, în timp ce în România fusese o veritabilă ambasadoare a culturii greceşti. Ca o recunoaştere a primit o pensie onorifică din partea Uniunii scriitorilor greci, iar traducerile sale din Mircea Eliade au fost încununate în 1994 de premiul Uniunii traducătorilor din Grecia. Acestea sunt doar câteva date despre mama mea Maria Marinescu-Himu. Vreau doar să informez cititorii de un sfat pe care ni-l dădea nouă, copiilor ei: «Să faceţi mai mult decât am făcut eu». Nu ştiu dacă am reuşit, după cum nu ştiu nici dacă munca mea de istoric se poate compara cu munca ei de filolog.
Vă rog să vă referiţi la studiile pe care le-aţi făcut şi la pregătirea Dumneavoastră profesională.
- Primii doi ani de liceu i-am făcut la şcoala greacă din Bucureşti, acolo unde a învăţat şi prietenul Victor Ivanovici, iar ultimii doi la cunoscutul liceu Mihai Viteazul, care era un etaj mai jos în aceeaşi clădire, din moment ce la şcoala greacă nu exista ramura umanistă pe care vroiam să o urmez eu. În 1964 am dat examen şi am intrat la Facultatea de Istorie. În acel an eram în Universitate trei «Marineşti» – mama mea profesoară, sora mea Marina studentă în anul cinci la Filologie Clasică şi eu student în anul întâi la Istorie. Am urmat secţia de Istorie Modernă Universală. Mi-am susţinut teza de licenţă cu un subiect grecesc – Filiki Etereia, cea care a ajutat la declanşarea Revoluţiei din 1821. Vreau să vă spun că anul trecut vreo 30 de …foşti tineri ne-am întâlnit la Bucureşti să serbăm 40 de ani de la absolvirea facultăţii. A fost o reală desfătare să schimbăm impresii şi să ne aducem aminte de tinereţe, şi de unii profesori, fie ei mai severi sau mai puţin severi…
Ce a urmat după absolvirea facultăţii?
- Am fost angajat ca profesor de istorie la două şcoli generale din comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Un moment important din cariera mea în România până în 1978 (anul sosirii în Grecia) a fost angajarea mea în urma unui concurs la Biblioteca Academiei, poate cel mai important for de cultură din România acelor ani. Fusesem angajat ca «paleograf cu studii superioare», meserie de care cei de la Forţele de Muncă nici nu auziseră…
 Când v-aţi hotărât să plecaţi în Grecia?
- După moartea tatălui meu în 1968 mama mea a început să se gândească tot mai mult la reîntoarcerea în patria părinţilor ei. Decizia am luat-o toţi cei trei membri ai familiei în comun în 1971.
Cum v-aţi acomodat în Grecia? Cum vi s-a părut contactul cu autorităţile?
- Nu a fost uşor. Oricât ai spune că te întorci în ţara bunicilor tăi primele contacte cu birocraţia locală pentru obţinerea cetăţeniei, a dreptului de muncă, primele relaţii cu viitorii colegi de breaslă de la institute, biblioteci sau Universităţi, cu care să discuţi probleme de interes comun, apoi primele încercări de a scrie în limba greacă, limbă deosebit de bogată, toate astea au necesitat un timp de ajustare. Îmi aduc aminte că în cadrul unei mari încercări de a prezenta istoria României şi elenismul în România în paginile unei prestigioase Enciclopedii (am scris atunci aproape 100 de pagini) am avut norocul să-mi vadă textul un coleg şi prieten care intercala printre rândurile mele câteva cuvinte din «katharevusa», înfrumuseţându-le foarte mult. Cu cât cunoşti mai bine această limbă cultă cu atât poţi să te consideri în câştig. Mai ales în domeniul în care activez eu.
Care au fost domeniile de activitate şi la ce instituţii aţi lucrat?
- Am să răspund invers. Pentru că după o perioadă absolut firească de tatonări în care printre altele am predat limba română la o şcoală privată din centrul Atenei am avut norocul de a fi angajat – chiar dacă cu un contract foarte ciudat pentru mult timp – la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări din Atena. Acolo pentru destui ani am prelucrat – singur sau în cooperare – un fond în majoritate românesc din arhiva Zaimis, aflată în posesia politicianului grec Andreas Zaimis. Am avut deci şansa să intru la acest prestigios institut de cercetări şi mai mult, să-mi valorific cunoştinţele –multe, zic eu – de paleografie românească pe care mi le-am însuşit cât am lucrat în România. Am fost şi rămân singurul paleograf de limbă română şi mai ales de limbă scrisă în caractere chirilice din Grecia. Ca rezultat al unui efort comun, cu colaborarea unor colegi greci şi români, am reuşit să publicăm în anul 1991 un frumos volum în limba franceză cuprinzând în principal regestele a celor peste 1000 de documente ale fondului Moruzi din arhiva Zaimis, redactate în multe limbi dar mai ales în română. Ducem lupte… seculare pentru a reuşi să tipărim şi volumul al doilea, cuprinzând documente in extenso. Din anul 1979 şi până în anul 2009 când      m-am pensionat am lucrat continuu la Centrul (acum Institutul) de Cercetări Neo-greceşti din Atena.
Din 1985 mi s-a încredinţat realizarea unui program intitulat Documente româneşti în arhive greceşti, ce urmărea depistarea în aceste arhive – şi mai ales în cele de la mânăstirile din Muntele Athos – de asemenea documente, al căror număr total e impresionant – peste 30.000! În cadrul acestui program am întreprins în cei 30 de ani peste 150 de misiuni la aproape toate mânăstirile din Sfântul Munte. Ca rezultat am publicat până acum şase cărţi, culegeri de documente româneşti, regestate în limba greacă, însoţite de largi introduceri, de indici, de glosare ş.a.m.d. E vorba de documentele de la mânăstirea Xiropotamu, volumul I (1997), de la Kutlumus (1998), de la Protaton (2001), de la Sfântul Pavel, de la Ivir, volumele I-II (2007) şi de la Dohiariu (2009). Aştept apariţia a încă trei volume aghiorite, care sunt aproape gata de a fi publicate.
În anul 2007 mi-a apărut o Istorie a românilor în limba greacă, prima de acest gen în Grecia. Am avut satisfacţia să aflu că această carte a devenit material didactic pentru trei universităţi greceşti.
Mi-au apărut până în prezent peste o suta de studii si articole în limbile greacă, română, franceză sau engleză, pe teme foarte variate ca prosopografie fanariotă, arhive româneşti, legături româno-athonite, relaţii româno-epirote, istoria României, dreptul românesc, elenismul în România. In curind vor vedea lumina tiparului alte studii şi articole pe aceleaşi teme. Precizez că multe studii au pornit de la comunicări ţinute la diferite congrese şi simpozioane în Grecia, în România, în Republica Moldova, în Franţa, în San Marino şi în Olanda (peste 60 până în prezent). Aş vrea să menţionez în special efortul pe care l-am făcut şi îl fac ca istoric să familiarizez, publicul larg, nu numai pe cel ştiinţific cu istoria României. În afara articolelor – multe – prin periodice greceşti, am publicat destul de mult material referitor la personalităţi istorice româneşti (din care mulţi au avut relaţii strânse cu grecii) în Enciclopedii ca Idria, Ekdotiki Athinon,  Enkiklopedia tou Pontiakou Ellinismou, Pataki, sau în Dicţionare de prosopografie.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.
Mama Dumneavoastră a avut o carieră universitară strălucită la Universitatea din Bucureşti. Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre dânsa?
-Ca profesoară la Facultatea de Filologie, Maria Marinescu-Himu (aşa semna în toate cărţile şi studiile) a predat limba şi literatura greacă, a ţinut cursuri de neogreacă, indispensabilă pentru cunoaşterea elenismului, a publicat manuale, articole şi studii, precum şi  numeroase traduceri din literatura greacă, a ţinut conferinţe, a participat la congrese şi simpozioane, atât în România cât şi în Grecia (unde s-a stabilit, împreună cu mine şi cu sora mea Marina în 1978). A fost mult îndrăgită de colegi, de-o vârstă sau mai tineri ca ea, dar mai ales de studenţi, cărora se străduia să le cunoască – şi să le rezolve – diferite probleme. A încercat – în intervalul 1934 şi 1972, an în care s-a pensionat, să le insufle la întregi generaţii de studenţi dragostea pentru Grecia şi pentru bogata ei cultură şi civilizaţie.
Sosind cu copiii la Atena la vârsta de 70 de ani (în 1978), când mulţi îşi încetinesc activitatea, s-a avântat cu un curaj impresionant în depistarea de noi câmpuri de activitate unde putea deveni utilă. Şi a devenit realmente o ambasadoare a culturii române în Grecia, în timp ce în România fusese o veritabilă ambasadoare a culturii greceşti. Ca o recunoaştere a primit o pensie onorifică din partea Uniunii scriitorilor greci, iar traducerile sale din Mircea Eliade au fost încununate în 1994 de premiul Uniunii traducătorilor din Grecia. Acestea sunt doar câteva date despre mama mea Maria Marinescu-Himu. Vreau doar să informez cititorii de un sfat pe care ni-l dădea nouă, copiilor ei: «Să faceţi mai mult decât am făcut eu». Nu ştiu dacă am reuşit, după cum nu ştiu nici dacă munca mea de istoric se poate compara cu munca ei de filolog.
Vă rog să vă referiţi la studiile pe care le-aţi făcut şi la pregătirea Dumneavoastră profesională.
- Primii doi ani de liceu i-am făcut la şcoala greacă din Bucureşti, acolo unde a învăţat şi prietenul Victor Ivanovici, iar ultimii doi la cunoscutul liceu Mihai Viteazul, care era un etaj mai jos în aceeaşi clădire, din moment ce la şcoala greacă nu exista ramura umanistă pe care vroiam să o urmez eu. În 1964 am dat examen şi am intrat la Facultatea de Istorie. În acel an eram în Universitate trei «Marineşti» – mama mea profesoară, sora mea Marina studentă în anul cinci la Filologie Clasică şi eu student în anul întâi la Istorie. Am urmat secţia de Istorie Modernă Universală. Mi-am susţinut teza de licenţă cu un subiect grecesc – Filiki Etereia, cea care a ajutat la declanşarea Revoluţiei din 1821. Vreau să vă spun că anul trecut vreo 30 de …foşti tineri ne-am întâlnit la Bucureşti să serbăm 40 de ani de la absolvirea facultăţii. A fost o reală desfătare să schimbăm impresii şi să ne aducem aminte de tinereţe, şi de unii profesori, fie ei mai severi sau mai puţin severi…
Ce a urmat după absolvirea facultăţii?
- Am fost angajat ca profesor de istorie la două şcoli generale din comuna Pantelimon, lângă Bucureşti. Un moment important din cariera mea în România până în 1978 (anul sosirii în Grecia) a fost angajarea mea în urma unui concurs la Biblioteca Academiei, poate cel mai important for de cultură din România acelor ani. Fusesem angajat ca «paleograf cu studii superioare», meserie de care cei de la Forţele de Muncă nici nu auziseră…
 Când v-aţi hotărât să plecaţi în Grecia?
- După moartea tatălui meu în 1968 mama mea a început să se gândească tot mai mult la reîntoarcerea în patria părinţilor ei. Decizia am luat-o toţi cei trei membri ai familiei în comun în 1971.
Cum v-aţi acomodat în Grecia? Cum vi s-a părut contactul cu autorităţile?
- Nu a fost uşor. Oricât ai spune că te întorci în ţara bunicilor tăi primele contacte cu birocraţia locală pentru obţinerea cetăţeniei, a dreptului de muncă, primele relaţii cu viitorii colegi de breaslă de la institute, biblioteci sau Universităţi, cu care să discuţi probleme de interes comun, apoi primele încercări de a scrie în limba greacă, limbă deosebit de bogată, toate astea au necesitat un timp de ajustare. Îmi aduc aminte că în cadrul unei mari încercări de a prezenta istoria României şi elenismul în România în paginile unei prestigioase Enciclopedii (am scris atunci aproape 100 de pagini) am avut norocul să-mi vadă textul un coleg şi prieten care intercala printre rândurile mele câteva cuvinte din «katharevusa», înfrumuseţându-le foarte mult. Cu cât cunoşti mai bine această limbă cultă cu atât poţi să te consideri în câştig. Mai ales în domeniul în care activez eu.
Care au fost domeniile de activitate şi la ce instituţii aţi lucrat?
- Am să răspund invers. Pentru că după o perioadă absolut firească de tatonări în care printre altele am predat limba română la o şcoală privată din centrul Atenei am avut norocul de a fi angajat – chiar dacă cu un contract foarte ciudat pentru mult timp – la Centrul de Cercetări Neogreceşti din cadrul Fundaţiei Naţionale de Cercetări din Atena. Acolo pentru destui ani am prelucrat – singur sau în cooperare – un fond în majoritate românesc din arhiva Zaimis, aflată în posesia politicianului grec Andreas Zaimis. Am avut deci şansa să intru la acest prestigios institut de cercetări şi mai mult, să-mi valorific cunoştinţele –multe, zic eu – de paleografie românească pe care mi le-am însuşit cât am lucrat în România. Am fost şi rămân singurul paleograf de limbă română şi mai ales de limbă scrisă în caractere chirilice din Grecia. Ca rezultat al unui efort comun, cu colaborarea unor colegi greci şi români, am reuşit să publicăm în anul 1991 un frumos volum în limba franceză cuprinzând în principal regestele a celor peste 1000 de documente ale fondului Moruzi din arhiva Zaimis, redactate în multe limbi dar mai ales în română. Ducem lupte… seculare pentru a reuşi să tipărim şi volumul al doilea, cuprinzând documente in extenso. Din anul 1979 şi până în anul 2009 când      m-am pensionat am lucrat continuu la Centrul (acum Institutul) de Cercetări Neo-greceşti din Atena.
Din 1985 mi s-a încredinţat realizarea unui program intitulat Documente româneşti în arhive greceşti, ce urmărea depistarea în aceste arhive – şi mai ales în cele de la mânăstirile din Muntele Athos – de asemenea documente, al căror număr total e impresionant – peste 30.000! În cadrul acestui program am întreprins în cei 30 de ani peste 150 de misiuni la aproape toate mânăstirile din Sfântul Munte. Ca rezultat am publicat până acum şase cărţi, culegeri de documente româneşti, regestate în limba greacă, însoţite de largi introduceri, de indici, de glosare ş.a.m.d. E vorba de documentele de la mânăstirea Xiropotamu, volumul I (1997), de la Kutlumus (1998), de la Protaton (2001), de la Sfântul Pavel, de la Ivir, volumele I-II (2007) şi de la Dohiariu (2009). Aştept apariţia a încă trei volume aghiorite, care sunt aproape gata de a fi publicate.
În anul 2007 mi-a apărut o Istorie a românilor în limba greacă, prima de acest gen în Grecia. Am avut satisfacţia să aflu că această carte a devenit material didactic pentru trei universităţi greceşti.
Mi-au apărut până în prezent peste o suta de studii si articole în limbile greacă, română, franceză sau engleză, pe teme foarte variate ca prosopografie fanariotă, arhive româneşti, legături româno-athonite, relaţii româno-epirote, istoria României, dreptul românesc, elenismul în România. In curind vor vedea lumina tiparului alte studii şi articole pe aceleaşi teme. Precizez că multe studii au pornit de la comunicări ţinute la diferite congrese şi simpozioane în Grecia, în România, în Republica Moldova, în Franţa, în San Marino şi în Olanda (peste 60 până în prezent). Aş vrea să menţionez în special efortul pe care l-am făcut şi îl fac ca istoric să familiarizez, publicul larg, nu numai pe cel ştiinţific cu istoria României. În afara articolelor – multe – prin periodice greceşti, am publicat destul de mult material referitor la personalităţi istorice româneşti (din care mulţi au avut relaţii strânse cu grecii) în Enciclopedii ca Idria, Ekdotiki Athinon,  Enkiklopedia tou Pontiakou Ellinismou, Pataki, sau în Dicţionare de prosopografie.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

Domnule Marinescu vă rog în primul rând să vă prezentaţi. Deşi sunteţi un istoric şi un cercetător foarte cunoscut în lumea cultural-ştiinţifică din Grecia şi România, cititorii mai tineri nu cunosc prea multe lucruri despre Dumneavoastră.

-  M-am născut la Bucureşti într-o familie mixtă. Sunt deci greco-român. Eu aşa mă consider. Cu mamă grecoaică, părinţii ei (Gheorghios şi Sinioriţa Himou) fiind originari din Macedonia şi stabiliţi în insula Skopelos şi cu tată…greco-român, cu mamă din Constantinopol (Evghenia Vasiliou) şi tată oltean.


Citeste mai mult: Istoricul Florin Marinescu intervievat de profesorul Apostolos Patelakis la Salonic

ΒΙΒΛΙΟΠΑΡΟΥΣΙΑΣΗ " Μυστικές Συναντύσεις Στην Ελλάδα"

INVITAȚIE - ΠΡΟΣΚΛΗΣΗ

I N V I T A Ț I E

Lansare de carte

Editura Epikentros în colaborare cu Consulatul General al României

organizează

 cu ocazia sărbătoririi Zilei Naționale a României

lansarea cărții fostului Ambasador al României la Atena,

 Ion Brad

cu titlul:

”Întâlniri de taină în Grecia”

Evenimentul va avea loc marți, 20 noiembrie, ora 19.30

în Sala multimedia a Institutul francez, str. Leoforos stratou nr.2A

Prezentarea cărții va fi făcută de:

dr. Martin Ladislau Salamon, Consul general al României la Salonic

dr. Spiridon Sfetas, profesor la Facultatea de Istorie, specialist in istoria balcanică

Apostolos Patelakis, prof. de limba română la Școala de Limbi Balcanice (IMXA)

dr. Petros Papasarantopoulos, istoric, directorul editurii

După prezentarea cărții va urma un mic concert la pian susținut

de pianiștii Amelia  și  Hristos Triandafillou,

care vor interpreta piese din repertoriul românesc.

Editura Epikentros va organiza un mic stand cu cărți de istorie și literatură din zona Balcanilor. Pentru cartea domnului Brad a fost stabilit un preț special pentru această zi: 15 euro.

Este o ocazie deosebită ca acum în preajma sărbătoririi Zilei Naționale a României comunitatea română din Salonic să dovedească că este puternică, că este unită,   iubește cultura și prețuiește și omagiază pe românii de seamă din Grecia și din România.

Prezența Dumneavoastră ne va onora și ne obligă să fim la înălțime.

Comitetul de organizare

Salonic - Senatorul Viorel Badea în dialog cu românii

Senatorul românilor din Europa şi Asia, domnul Viorel Badea, s-a aflat vineri, 2 noiembrie, într-o vizită de lucru în municipiul Salonic, unde îşi au rezidenţa, de foarte mulţi ani, numeroşi români.
Poate că o să pară incredibil, dar este pentru prima dată când un oficial din România vine să se întâlnească, în mod special, cu membrii ai diasporei româneşti din Salonic, dat fiind faptul că până acum toţi se îndreptau numai spre Atena, unde desigur există o comunitate românească mult mai mare şi mai dinamică.
Această inedită întâlnire de lucru a avut loc într-un salon al hotelului Pefka, în cartierul rezidenţial Panorama şi, într-o atmosferă plăcută şi civilizată, cei 30 de români au putut purta un dialog fructuos cu senatorul Viorel Badea.
În cadrul discuţiilor au fost abordate o serie de subiecte precum: necesitatea înfiinţării unei şcoli de limba română pentru copiii românilor, astfel încât să-şi păstreze identitatea lingvistică şi culturală românească, crearea unei biblioteci, obţinerea unui sediu pentru Asociaţia românilor din Salonic, mai multe întâlniri informative şi integrarea în unele programe care vizează diaspora.
Senatorul Badea a ascultat cu interes problemele expuse de cei prezenţi la întrevedere, a promis sprijin în măsura posibilităţilor şi a subliniat necesitatea conştientizării implicării mai profunde a comunităţii românilor din Salonic în viaţa civică şi administrativă a oraşului.
La această întâlnire a participat şi noul Consul general al României la Salonic, domnul Martin Ladislau Salamon, având astfel un prim contact cu comunitatea românească din oraş. A fost o ocazie bună de a cunoaşte direct problemele cu care se confruntă românii rezidenţi, prezentând cu această ocazie şi unele modalităţi de rezolvare a acestor probleme.
De menţionat că la această reuniune au participat numeroşi tineri români,care şi-au prezentat punctul de vedere şi s-au arătat hotărâţi de a activa mai intens în cadrul comunităţii.

Cu ocazia acestei întâlniri, domnul senator Viorel Badea a înmânat domnilor Apostolos Patelakis şi Mihai Anania diploma de merit pentru serviciile oferite comunităţii româneşti în ultimii 30 de ani. A fost un moment deosebit pentru cei doi veterani ai comunităţii, care au promis că vor continua să activeze până când noua generaţie va prelua coordonarea întregii activităţi în comunitate.
La sfârşitul reuniunii ne-am adresat domnului Martin Ladislau Salamon cu rugămintea de a ne împărtăşi unele impresii de la această primă întâlnire cu membrii comunităţii româneşti. Iată ce ne-a declarat:
„Am fost foarte plăcut impresionat de numărul mare de participanţi, precum şi de nivelul discuţiilor purtate. Românii din nordul Greciei sunt extrem de dornici de a fi împreună, de a constitui o comunitate în adevăratul sens al cuvântului. Am văzut că există şi mulţi tineri care sunt pregătiţi să preia sarcinile de organizator de la liderii mai în vârstă, care au obosit în zeci de ani de muncă voluntară în folosul comunităţii şi nu mai au de partea lor aplombul şi entuziasmul tinereţii. Cred că aceşti tineri sunt aceia care vor trebui să dea dovadă de multă consecvenţă, spirit organizatoric şi de sacrificiu – în sensul ruperii din propriul timp liber şi din timpul consacrat familiei – pentru a se putea merge înainte în direcţia coagulării unei colectivităţi unite aici la Salonic. Dacă acest lucru se va întâmpla, sunt convins că şi problemele punctuale – cum ar fi cele ale găsirii unui sediu pentru asociaţia românilor sau mai vechea iniţiativă, nerealizată nici până în ziua de azi, de a înfiinţa o şcoală de sâmbătă-duminică pentru copiii români din regiune – îşi vor găsi rezolvarea”.
Apostolos Patelakis